DMC & friends (Parts of Us)

Prietenie... in afaceri?

2010-07-19T00:26:00.007+03:00

Auzim cu regularitate si experimentam de-a lungul timpului situatii precum "reala prietenie e mai presus de interese de orice fel " si opusul : "frate, frate, dar branza e pe bani"...Selectam sa aplicam unul sau altul din aceste principii, in functie de cum il apreciem pe celalalt ca pare a fi . Evident ca uneori ne inselam in aprecieri, si ne intrebam unde si cum trebuie sa ne protejam de pierderea unor foloase cuvenite si legitime, dar cel mai important de a ne proteja de pierderea unor prieteni. Nimeni nu e atotstiutor si nu cred ca ne dorim asta, insa pentru o non necesara selectie artificiala a celor care ne sunt sau nu prieteni, cred ca delimitarea clara si categorica incipienta intre prietenie si afaceri, ne scuteste de pierderi, si ne simplifica alegerile.

Concluzia mea, dupa o serie de experiente este ca : afaceriile pot lega prietenii reale, pe cand prieteniile se pot deteriora si apoi stinge datorita afaceriilor...De ce? Poate pentru ca odata stabilita limita mercantila, interesul protejat si comportamentul pragmatic dezvaluit, cunoasterea celuilalt este mai usor detectabila...si asta si pentru ca "pentru a cunoaste cu adevarat o persoana trebuie sa o poti observa in situatii critice".

Datorita afacerii, am castigat una din cele mai frumoase si trainice prietenii, dar am si pierdut multi prieteni, dupa ce afacerile au intervenit intre noi...M-am intrebat multa vreme, unde si daca gresesc...si raspunsul a venit implacabil: Da, gresesti! Niciodata nu-ti tratezi partenerul de afaceri ca pe un prieten: una-i una, alta-i alta! Mi-am invatat lectia asta acum mult timp, chiar daca ramasitele unei prietenii de mult apuse...s-au risipit de curand, cu dezgustul unei final stiut: pentru multi nu exista prietenii, ci doar interese, si cel care ii considera o clipa prieteni, pierd dublu!

Vrei, nu vrei, iti place, nu-ti place: ai obligatia de a stabili limite intre prietenie si afacere sau sa le excluzi, pentru a te proteja!

Barcelona...:)

2010-06-15T23:38:00.013+03:00

Altruismul - fateta subliminala a egoismului?

2010-05-31T23:15:00.006+03:00

Citeam de curand o teorie interesanta despre "egoism, egotism" si o paralela firava intre egoism si altruism, ce tindea sa le explice relativ similar...A fost ca o sclipire a unor ganduri ce mi-au mai trecut fugitiv prin minte...

Distinctia dintre cele doua concepte : altruism si egoism, din punct de vedere ideologic o stim cu totii; antonimice, antagonice, se incadreaza in sabloanele "binelui" si "raului"... Si daca din nevoia de a simplifica, explica si sabloniza, s-au gasit definitii a doua concepte, care, in realitate, in sfera trairilor umane, nu cunosc bariere atat de clare, uneori suprapunerea lor putand fi totala...?

Nu cumva daruim, din nevoia de a (ne) demonstra ca suntem (mai) buni sau din nevoia de a crede ca si noua ne vor darui altii in situatii similare?

Nu cumva nu judecam, din nevoia de a nu trece prin procesul judecatii altora ?

Nu cumva intelegem nevoile si trecem peste defectele altora, pentru ca vrem ca la randul nostru sa fim intelesi?

S-ar putea spune ca si aici altruismul, se delimiteaza de egoism, prin izvorul acestor sentimente.Oare? Nu cumva altruismul este o forma mascata a propriului nostru egoism: nevoia noastra! Da, nevoia poate avea un fundament pozitiv, dar exhiba din noi in afara....nu neaparat pentru ceilalti, ci mai mult pentru noi!

Poate parea ca e o abordare perversa a naturii umane, dar cred ca ne-am intalnit cel putin odata in viata cu intrebarea:

Nu cumva iubesc din nevoia de a iubi ? Suna egoist nu-i asa?...Suna oare mai rau sau mai bine decat : Nu cumva iubesc din nevoia de a fi iubit?

Tind sa cred ca uneori; nu generalizez, nu stigmatizez sufletele inocente, dar procentual acestea din urma sunt 1% din masa sufletelor; suntem altruisti pentru ca avem o astfel de nevoie puternica in noi si pentru noi, si mai putin pentru ceilalti....

Replica dintr-un film vazut recent poate fi un exemplu edificator:

"Aveam un unchi care la fiecare reuniune de familie aducea un tort. Toti eram incantati de gestul lui si-l consideram un om generos. El, insa, mi-a recunoscut, la un moment dat, ca nu era deloc generos, ci ii placeau dulciurile; iar logica gestului lui fusese mereu aceeasi: Daca aduci un tort, sigur ai dreptul la o felie."

Asadar altruismul poate masca, se poate suprapune total egoismului, lasand distinctia sa se faca doar sub aspectul perceptiei celorlati fata de gestul fiecaruia si mai putin asupra realei intentii ce a stat la baza gestului. Aparentele, sabloanele si definitiile ne scapa printre degete adevaratele sentimente, trairi si perceptii...irosindu-ne uneori timpul si cel mai grav...viata....

1 anisor :)

2010-05-30T20:03:00.004+03:00

Acum aproximativ un an, am initiat acest blog din dorinta de a ma exprima si altfel...A fost si este un proiect, care l-am privit ca pe o fereastra spre interior si spre exterior...Am impartasit acest proiect cu prietenii, lasandu-le libertatea de a scrie ce vor si cand vor....Dupa cum s-a vazut, nu ne-am propus sa obtinem locuri fruntase in ierarhii din domeniu, nu am tintit atragerea cititorilor, dar ne-a inveselit sufletul fiecare comentariu pe care ni l-ati adresat, ne-ati adus zambetul pe buze cu fiecare click pe posturile acestui blog...si pentru asta : va multumim frumos!:)

Pare ca inceputul acestui an nu a fost atat de prolific, asa ca ne vom pune pe treaba; unii din noi, cel putin...:))

"The team" va invita in continuare sa ne treceti pragul, privind spre ...parti ale sufletelor noastre...O zi excelenta:)!

Erase

2010-05-19T15:20:00.002+03:00

Cateodata as vrea sa uit. Dar daca as uita, as uita si cine sunt. Amintirile...doar ele raman pana la capat . Ceea ce pastreaza mintea, nimeni nu poate lua.
Unele exepriente sunt neplacute. Ele te-au facut sa suferi, sa te simti umilit, jignit, nerespectat, neiubit, singur, fraier, cel mai fraier, inselat, dezamagit, etc. Pe astea vreau sa le uit, insa imi dau seama, ca si ele contribuie la ceva, la formarea mea, la maturizarea mea, la cunoasterea oamenilor si a vietii (vorbesc la modul general). Ma gandesc ca da, ma intaresc, ma modeleaza, stiu ce sa fac/sa nu mai fac in viitor, insa as putea sa ma lipsesc de astfel de momente. Daca totul ar fi mereu bine, ce imi trebuie sa ma intaresc? Teoretic nu as avea nevoie de cine stie ce tarie pentru a trece peste probleme, ca doar nu am probleme. Stiu ca suna utopic, dar daca totul ar fi bine...ei atunci ar fi mai usor. Mai slab, dar fericit :)) . Pana la urma nu suna atat de rau. Atunci cand treci printr-o experienta neplacuta, chiar daca este vorba despre ceva ce ti se intampla la munca, sau in viata perosnala, te marcheaza, te doboara, si pana iti revi e al naibi de greu...asta daca ai noroc sa iti revi si nu ramai marcat pe viata :)) . Ei, iti revi, dar schimbat!
Cred insa ca nu as vrea sa uit chiar totul. Selectiv. Nu as vrea sa uit: lumina soarelul in unele dimineti, mirosul de proaspat de dupa ploaia de vara, linistea de duminica dupa-masa, ochii si buzele lui, locurile noi pe care le-am vazut, lanul galben de flori, vazut din masina, mirosul florilor de tei, caldura trupului de langa tine dintre asternururi, serile tarzii cu prietenii, cadourile primite si oferite, necunoscutul de pe strada care mi-a zambit, pozele din copilarie, melcii de dupa ploaie... etc etc.
Dar cateodata as vrea sa uit...

De vazut: „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”

De pe net

2010-04-22T16:10:00.016+03:00

forgetme-not.tumblr.com,
happythings.tumblr.com,
www.flickr.com/photos/8181983@N05/

De ce nu scrii?

2010-03-27T18:31:00.007+02:00

"As vrea sa scriu o nuvela sau un roman". "De ce nu scrii asta? Vai, ce metafore folosesti! Clar, tu ar trebui sa fii scriitor." De cate ori ati auzit asa ceva? De cate ori ati fost momiti de asa cuvinte care sa va faca sa va asezati in fata unei coli albe la masa de scris sau, mai nou, in fata calculatorului? Pana si mie mi-a fost dat sa aud.
De ce subliniez asta? Pai, pana sa plec in armata, ca sa zic asa, nu cred ca am scris nimic de capul meu. La scoala generala aveam mari probleme la orele de compunere. Nu tu muza, nu tu inspiratie! De obicei mama, plus niste vecine isi bateau capul cu temele mele sau ca tot romanul inventiv, cautam prin carti de comentarii literare si copiam cat mai mult.
"Cat ai facut ma, compunerea?"
"Am scris trei pagini."
"Te-ai scos! Am doar una jumate si am scris mare."
Nu prea conta ce ai scris, ci cat.
Riscul era, cred ca in liceu am patit asa ceva, ca sa copiem multi din aceeasi carte de comentarii, ca doar nu era Internet atunci ca sa ai mai multe solutii. S-a trezit "ala de romana" (A murit saracu'. Era nevinovat, mai ales in ale literaturii romane. Cica ar fi scris carti la viata lui. O fi scris asa cum scriu eu acum.) ca trei sferturi de clasa imbratiseaza aceleasi .....idei. Sfertul ramas chiulise ori nu isi facuse tema.
In armata insa am scris "neste" chestii la "renumita" revista a unitatii militare. PRO ....ceva, imi scapa titlul acum. Si sa mai zici ca nu e armata buna la ceva. "Creatiile" mele mi-au adus 3 zile de permisie, un borcan de 800 plin cu inghetata la varsat si porecla de "baiatul cu valiza". Va zic eu alta data cum a fost cu treaba asta.
Acum sunt invitat sa scriu aici. Multumesc DMC! Acum "te iubesc" cum mi-am iubit invatatoarea si profesorii de romana la orele de compunere.
Sa nu va asteptati la cine stie ce Eminescu pentru ca nu se mai da. Sa nu va asteptati la cine stie ce pui de Sadoveanu ca s-a terminat. Sa nu va asteptati la chestii smechere a la Patapievici ca nu se mai baga.
Deci (asa mult imi place cuvantul asta, e clar se apropie de final, nu?) daca e vreunul care nu are ce sa faca si citeste ce debitez eu aici, de ce ai vrea sa scrii un roman? De ce sa lasi ceva scris posteritatii, in afara de testament?

Rautatea ...e in natura noastra mai mult decat credem?

2010-03-20T20:17:00.003+02:00

Recunosc ca m-am tot gandit zilele astea, daca sa abordez sau nu acest subiect, insa avand in vedere ca imi tot bantuie gandurile in ultima vreme, am ales sa scriu...despre "rautatea gratuita"(ii zic eu)...cat de mult ne caracterizeaza si de ce simtim nevoia sa o scoatem in fata, atunci cand nu exista niciun fel de presiune si/sau restrictii....Am numit-o "rautate gratuita" pentru ca ea nu aduce niciun avantaj, nu are nicio finalitate...doar explodeaza la un moment dat:...violenta fizica si/sau verbala fiind expresia clara a acesteia...Nu ma refer, aici, la refulari, complexe, deviatii psihice, ci ma refer...la o expresie a dezumanitatii intr-o stare generala de bine...Mai exact, cine a vazut filmul "Dogville", intelege mai bine la ce ma refer...

Nu vreau sa intru intr-o discutie ideologica despre binele si raul din noi; nici macar intr-o hora a argumentelor pro si contra a ceea ce religia crestina sustine si ceea ce infiereaza, fiind eu insami, de ceva vreme, intr-o disputa cu "Cel de Sus", neintelegandu-l si neputand sa ma fac ca inteleg...Poate ca tine de ceva mai multa maturitate sau nu...dar abandonul in voia Lui, nu a reprezentat pana acum o alternativa viabila...

Ceea ce ma oripileaza este faptul ca rautatea gratuita imbraca de cele mai multe ori forme extreme; lasand in urma dezgust, rani de neinchis, victime directe si colaterale...

De ce crestinii au trebuit sa treaca prin sabie si foc locuitorii vechii Alexandrii, care-i primisera si le acceptasera credinta si traditiile; de ce au distrus tot ceea ce reprezenta dovada progresului cultural; de ce i-au acuzat de vrajitorie pe cei care erau preocupati de trairi mai intense, decat credinta intr-un D-zeu pe care nu-l negau, doar il situau la stadiul celorlalte credinte? Am putea spune ca in acele vremuri oamenii erau destul de primitivi in gandire, si totusi toleranta era unul din principiile noi credinte: Iisus, si apoi, Noul Testament, nu incitau la crima impotriva celor care impartaseau alte credinte, din contra, infierau asta...

Astazi, notiunea de "toleranta" este din ce in ce mai mult aclamata, teoretizata, si mai putin pusa in practica...Mai mult, astazi cand primitivismul este o notiune rupta din cartile de istorie sau din realitatiile lumii a treia, structural ne dovedim rai, fara motiv si fara rezultat...Este dezarmant sa vezi asta...si de neinteles...

Coincidenta simpatica:)

2010-03-06T23:52:00.006+02:00

Zilele trecute incercand sa intru pe adresa de web a acestui blog, google mi-a rezervat o surpriza frumoasa, nu m-a directionat direct la aceasta adresa, ci mi-a desfasurat in fata ochilor tot ceea ce el arhivase sub titulatura "DMC&Friends" si pe primul loc aparea "DMC&Friends&Family":)

In primul moment am ramas un pic surprinsa, stiind ca n-am schimbat denumirea blogului, desi, o amprenta importanta o are si familia noastra a celor care scriem aici; si totusi, de unde schimbarea...?

Nu era vorba de o greseala, ci de o coincidenta simpatica: era site-ul "DMC&Friends&Family" al unui centru medical din Detroit, USA; coincidenta continuand si sub aspectul specificului : Candva, acum foarte multi ani, cu o siguranta demna de ingenuitatea copilariei, la intrebarea ce voi alege sa profesez in viitor, spuneam : medicina chirurgicala. N-au trecut multi ani, si dintr-o inexplicabila alegere, viitorul profesional l-am statuat intr-o directie diametral opusa: domeniu juridic, ceea ce s-a si concretizat. In timpul primilor ani ai facultatii de drept, mi-a readus in atentie aceasta coincidenta: a ceea ce prefigurezi ideatic ca vei face si a ceea ce in fapt faci: doi colegi meritorii incepusera facultatea de medicina si-si intrerupsesera studiile, pentru a urma cursurile Facultatii de Drept, fara sa existe o explicatie logica, chiar si pentru ei, a alegerii lor finale...Nici in cazul lor, nici in al meu, nu existase o influenta din partea familiei in sensul indreptarii pasilor vietii profesionale spre o directie sau alta...:) Era pur si simplu...ceea ce trebuia sa se intample...

Daca ar fi sa speculez si sa gasesc o similitudine intre cele doua, as putea spune ca pragmatismul si sangele rece le apropie, asa cum influenta emotivitatii dedicata fiecarui caz in parte apropie profesionalismul de umanism intr-o simbioza ce aduce finalitatea: succesul.

Ramane deschisa intrebarea retorica: ce alegem si ce ne este prefigurat in viata?:)

Now what?

2010-02-26T16:38:00.000+02:00

Ce faci cand esti intr-o sitatie in care nu mai exista cale de intoarcere, iar mersul inainte inseamna sa o iei pe drumul nedorit? Mergi inainte, clar ... dar cum? Te gandesti poate ca la un anumit moment in viata ai avut de ales, si in urma alegerii tale (cu intentie sau din culpa), piesele puzzelului s-au asezat in forma de acum, forma nu tocmai fericita, cu o realitate pe care nu ti-o doreai , pe care o dispretuiesti, dar pe care acum nu o mai poti schimba. Te gandesti ca trebuie sa iti asumi alegerile facute, bune sau rele, sunt ale tale, si sa fii matur si responsabil. Dar oare poti? Sau oare conteaza ca poti cand stii ca vei fi nefericit? Sau te gandesti ca totul are un rost in viata, ca asta este voia Celui de Sus, si ca poate, desi acum nu vezi rostul, il vei vedea mai incolo. Sau poate tot raul spre bine ... macar candva. Ce faci cand realitate te copleseste? Ce bine era sa fii mic, sa nu ai griji, sa aiba cine sa se ingrijeasca de tine, sa faca totul pentru tine si viata sa fie o permanenta joaca ... amintiri din copilarie (acum inteleg...). Pe cand acum, acum ai grija singur de tine. Muncesti pentru fiecare leu, si il arunci pe te miri ce atat de usor. Acum trebuie sa iei decizii, trebuie sa suporti consecintele acestor decizii (si nu se mai pune: azi nu te uiti la televizor, azi nu iesi afara, azi nu primesti desert). Ne-am trezit mari, si asta nu ar fi foarte rau ca cica asta e mersul firesc al lucuruilor, numai ca, treaba e ca nu e foarte usor sa fi mare. Si daca esti mare, dar in sinea ta ai ramas tot mic, ce te faci atunci cand, fata in fata cu reactiunea, nu poti sa mai zici stop pe rosu/verde? Alegerile nefericite pe care le facem ne pot marca chiar si toata viata. Se spune ca trebuie sa inveti din greseli si sa inveti sa traiesti cu alegerile proaste, dar timpul nu il mai da nimeni inapoi si odata ales un drum, nu mai exista cale de intoarcere. Ceea ce ai facut, ceea ce ai zis, ceea ce ai exteriorizat intr-un fel sau altul, nu vei mai sterge niciodata, nici din minte/inima celorlalti si nici din tine.

Bad choices suck!

Something else

2010-02-24T20:28:00.010+02:00

Fiecare din noi avem impresia, in anumite momente, ca ne miscam intr-un cerc vicios, viata noastra petrecandu-se intre aceleasi activitati, aceleasi locuri, aceeasi oameni; orice tentativa firava de a evada parand a fi compromisa de forta rutinei de zi cu zi...Ei, si totusi, unii din noi gasim forta de a ne desprinde...de cotidian, spre noi experiente ce si ele, pe viitor, vor tinde sa te acapareze peste ceea ce candva ti-a trezit interesul...Libertatea de a actiona iti da implicit mai devreme sau mai tarziu si libertatea de a te plictisi...si atunci iti revizuiesti optiunile...Sunt cateva lucruri care nu le vei schimba, pentru ca te reprezinta, si devin, in timp, bornele personalitatii tale; acestea se pot transforma odata cu tine, insa fundamental raman in radacinile fiintei tale...

Asadar, ceea ce devine necesar, periodic, a reinnoi, sunt experientele, si asa: pasiuni vechi si noi isi disputa dintr-odata intaietatea, punandu-te intr-o adevarata dilema: ce hobby aleg? Pai trecand prin filtru memoriei ce anume pasiune nu mi-am satisfacut-o pana acum, in mod dedicat, enumerand: lectura, muzica, sport, calatorii, modelling, clubbing, casino, invatamant, politica, driving, etc.; mi-am reamintit: "DANSUL", este o pasiune veche, ce mereu am tratat-o cu mai multa sau mai putina atentie, asa ca a venit randul lui:).

Ok, DANSUL, dar si aici trebuia sa ma decid asupra caruia din stiluri, ceva care sa-mi placa foarte mult si care sa nu presupuna nevoia de "pereche", ca deh, nu e cazul...:)) Nu cred in ideea de a te duce la ore de dans, si sa te trezesti ca dansezi cu matura sau cu stalpul:))) Dintr-o discutie cu una din cele mai bune prietene ale mele, stiindu-mi pasiunea pentru muzica latino, am refuzat categoric stilul dansurilor latino clasice si artistice, desi extrem de frumoase. Cum ar fi sa inveti pasi si miscari de rumba, cunoscut a fi unul din cele mai erotice dansuri, si sa ajungi acasa, dupa fiecare ora de dans, si sa imbratisezi peretii:))! Sa fim seriosi:))!

Deci, daca stilul trebuie ales si in functie de personalitatea fiecaruia, dar si de imprejurarile care ti le ofera momentul, m-am decis la doua stiluri diametral opuse, dar care-mi plac la fel de mult: street dance(r&b) si flamenco. Entuziasmul demararii unei noi experiente nu poate fi cuantificabil, este ca un zambet intiparit pe fata oricarui indragostit...

Am sa revin cu impresii, si pana atunci, indemnul este sa mai evadati din cotidian, orice ar insemna asta; chiar si o distractie putand sa ajunga rutina;).

Revin si arat ;)

2010-02-21T00:47:00.004+02:00

Asa ar suna un inceput de fraza intr-o pledoarie in desfasurare, atunci cand avocatul incearca sa sublinieze instantei o idee sau un argument anterior mentionat, si care in opinia lui merita reiterat pentru a-si fundamenta apararea...

Ei, nimic din ceea ce am scris mai sus, nu are legatura cu titlul postului, insa oridecateori pronunt aceste cuvinte, in afara cadrului profesional, se intrevede un zambet pe fata mea, stiind de unde....mi se trage....:))

Asadar, am revenit, dupa o pauza destul de lunga, pe care, evident, mereu mi-o imput, dar timpul uneori poate fi extrem de comprimat, incat zilele trec fara a mai putea scrie sau citi, ceea ce e interesant pe net...Am prieteni, carora le promit...ca voi scrie mai des, dar evident ca nici asta nu poate fi un argument, atunci cand tumultul zilelor nu-mi mai acorda si timp liber...

Deci, n-am disparut...:)) Ultimele doua-trei saptamani m-am transformat intr-un soricel de biblioteca, ce a evadat in week-end in cluburi, ca deh.....daca eminenta cenusie toarce si intoarce argumente si strategii in timpul saptamanii, macar la sfarsitul ei sa poata sa se destinda...A functionat, dar cum ce-i mult strica...hop...ca soricelul dansator aproape ca a capitulat..:)) Nu te joci cu oboseala...cand vine, te rapune cu dobanda si castig :)), lasand in urma epuizarea. Daca epuizarea fizica o tratezi cu ....somn mult(asta pentru cine poate:))), cu epuizarea psihica nu te joci...acolo trebuie sa ai grija....;)

M-am amuzat si m-am intristat, in ultima vreme, intr-un joc arhicunoscut al soarecelui cu pisica, ce din pacate se pare ca nu ma mai atrage, rezultatele fiind mereu aceleasi: cineva crede ca e pe val, si de fapt, usor, usor, devine atat de previzibil...ca poti sta linistit si sa-i anticipezi miscarile inverse, fata de ceea ce ii sugerezi sa faca sau sa zica...Mai cazi si tu in jocul asta, ca deh, nu esti de stanca...;) Ceea ce scapa din vedere jucatorul este ca sinceritatea dozata este, de la inceput, si nu pe parcurs, arma invingatorului...Minciuna il descalifica din start, si cu fiecare noua ratare in sfera credibilitatii, nu face decat sa-l faca sa alunece pe topoganul vietii treptat pana la indiferenta ...Unii se joaca toata viata, si nu realizeaza decat foarte tarziu sau foarte dur, ca oportunitatile s-au dus, ca aproape nimic nu au realizat si ca, cel mai trist, sunt singuri...Si nu e vorba de o singuratate asumata, ci de o frica de a se (mai ) atasa si de a vedea ca cineva se ataseaza emotional de el...Dar acest aspect, devine exclusiv problema jucatorului...insa trist sa-l vezi cum aparent este entuziast, vesel, sarmant si cu potential, iar intr-o discutie cu el insusi devine cel mai nefericit om; refulariile de pana atunci nemaiajutandu-l sa ridice privirea in sus si sa zambeasca spre viata lui care trebuie sa mearga mai departe, desprinzandu-se astfel din lanturile trecutului si ale durerii...:(

Eh, unii jucatori raman prinsi mult timp in sfera atemporala a ranilor vechi, altii trec peste ele, primind o noua sansa spre o viata, care sigur si-o doresc mai frumoasa si cu adevarat implinita...:) Felicitari celor din urma, pacat pentru primii...

Monolog...

2010-02-05T00:09:00.002+02:00

Stiai doar...nu inteleg de ce-ai vrut sa crezi ca poate fi si altfel.?!...Ca joci corect sau incorect...cand lipseste dramul acela...oricum s-ar numi el...prezumptivele vise se naruie instantaneu...Si oridecatori iti spui...ca a juca corect...te face mai bun, mai implinit, mai cald, mai uman....vine cu o viteza de bumerang...reversul...

Nu-mi mai spune ca sunt atat de aroganta, nu-mi mai reprosa glacialitatea...ca asta ma tine safe...!!!Aproape ca abandonasem...si iata...ca ai reaparut...intr-o licarire pe un drum batatorit...ademenindu-ma sa cred ...De ce?

Am obosit sa privesc in sufletul fiecaruia si sa vad partea buna; oricat de mult se vrea a fi ascunsa...Am obosit sa am intuitii si sa-mi placa cuvintele ce le infirma...Am obosit sa inteleg si sa privesc spre ranile altora...sperand ca asa imi voi vindeca propriile mele rani...Pur si simplu, am obosit...

Sa nu te aud ca plangi; sa nu te aud ca suferi; sa nu te aud ca te consumi!!! M-ai auzit....?!
Nu vreau sa te aud...decat atunci cand...afurisita, capricioasa si nestatornica...asa cum pari, vei ridica vocea pentru a-mi dovedi ca exista cineva care sa priveasca spre partea buna a sufletului; sa inteleaga ranile si sa vrea sa vada dincolo de aparente...Pana atunci sa taci...pur si simplu...,pentru ca am obosit...!!!

Si poate doar atunci...am sa cred ca dezvaluirea sufletului catre un alt suflet dezgolit... merita...si chiar si atunci va trebui sa astepti....ceva mai mult...

Pana atunci...sssssshhhhtttt....no comment...!

Racisi, piftiuta mea....:)))

2010-01-27T21:58:00.001+02:00

Asa sunau vorbele unei bunicute extrem de simpatice, in toiul unei ierni la fel de geroase, ca si cea de acum...Batranica isi tinea de mana nepotica ce stranuta cu naduf....cu greu mentinandu-se dreapta de atata stranutat...Eu si sora mea, in spatele lor, am izbucnit intr-un ras molipsitor, instantaneu...nevenindu-ne sa credem cat de haios a sunat..."racisi, piftiuta mea"....:)))

Si cum iarna copilariei noastre pare a se fi intors, cu temperaturi sub 10 grade, iata-ma si pe mine, la un colt, de a-mi spune in gand....racisi...:)) Nu ma imbrac gros, niciodata, ce-i drept, dar suportabilitatea la frig este crescuta....E simplu, m-am nascut iarna si m-am calit in timp, auzind si acum , undeva indepartat, vocea grava a tatalui meu:...."Hei, ce atatea haine? !La -20 de grade, ce mai pui pe tine"....si mare dreptate a avut :)))...Nu racesc defel, decat odata la 3 -4 ani, dar, atunci, strasnic....si cum nu am mai patit-o demult, azi, pare ca am vrut sa-mi depasesc limita de frig....M-am decis sa-mi dezapezesc masina....care era un mic munte de zapada....intai cu manusile, apoi cu o lopetica, lasata cu grija in masina, apoi cu un faras imprumutat de o doamna dragutza, careia i s-a facut mila de mine, vazandu-ma ca pe un omuletz de zapada :))) Nu exagerez aveam zapada din cap pana-n picioare....:)))

Cand am intrat in casa, imi venea sa plang ....de cat de tare ma dureau mainile;....bocna eram:))) N-au trecut mai mult de 10 minute...si dragutza "raceala" deja imi dadea tarcoale...doar doar....ma agatza si ea un pic, ca, deh, am tot ocolit-o....M-am inarmat cu un ceai si un paracetamol...si mi-am spus...ehehehe, ai sa vezi cum ma vei rata si de data asta...:))))

O baie fierbinte si un nou ceai...o va speria sigur, nu de alta, dar noi doua nu suntem prietene deloc:)))...

Itinerarii "cu tematica" prin tara: Targu-Mures(I)

2010-01-19T22:19:00.001+02:00

Spuneam acum ceva timp ca se pare ca mi-am propus sa vizitez toata tara asta, zonal, in periplurile mele profesionale, si iata ca a venit si randul Ardealului: Sfantu Gheorghe, Alba Iulia si acum, Targu Mures.

Pot spune cu mana pe inima ca o "poveste" arhicunoscuta e cazuta deja in desuetudine: In Targu Mures nu se vorbeste doar ungureste; nu se uita nimeni urat la tine ca le vorbesti in limba romana; oamenii sunt draguti si serviabili...Ba mai mult, in incercarea mea de a pronuta denumirea unei strazi cu nume maghiar, am remarcat nervozitatea soferului de taxi, roman ce-i drept, ce-mi spunea rastit: "No, nu e nevoie sa repetati, ca eu is roman"...:))

Pensiunea "Helvetia" , pe care am ales-o ca gazda a destinatiei mele, este situata in zona centrala a orasului, vis-a-vis de Politia orasului Tirgu Mures(hihihihihihihi, am cautat-o mult, se pare) si foarte aproape de Tribunalul Mures, la circa 100 de metri, din spusele gazdei intelegand ca deseori avocatii din alte orase se cazeaza acolo. Foarte dragut loc, oameni extrem de primitori, insa cu greu gasesti ceva de mancare, dupa 10 seara...:(

Tribunalul Mures nu e una din cladirile impozante ale orasului, dar alura sa ponderoasa imprima macar greutatea disputelor ce se poarta in spatele usilor sale. Din fericire, putini oameni par sa se judece pe aceste meleaguri, discrepanta fiind orice comparatie cu forfota din instantele din Bucuresti, acolo unde avocati, justitiabili, grefieri, judecatori si jandarmi sunt intr-o continua agitatie. Respectul intre profesionisti ai dreptului este o obisnuinta, niciun judecator si niciun avocat nu par sa-si dispute suprematia, existand condescendenta de o parte si de alta. Nu am sa neg ca aparitia unui avocat din Bucuresti nu isca ceva rumoare prin randurile obisnuitilor salilor de judecata, dar nimic nu este deranjant si nici partinitor.

Intr-o goana matinala in vederea platii unei taxe de timbru ( apropo, se poate achita la 50 de metri de Tribunal, pe str. Bolyai nr.3), am trecut razant si pe langa alte edificii, Liceul "Bolyai", Primaria orasului Targu Mures, pierzand din fata ochilor multe altele , dar cu promisiunea facuta mie, ca peste doua luni, cand revin, sa pot parcurge cateva strazi macar din centrul acestui frumos orasel transilvanean.

Ca si prima impresie, oamenii sunt mult mai calmi; mai atenti la ceea ce este important in viata lor; mai patrunsi de sentimentul apartenentei lor, dincolo de cuvinte spuse la nervi, atunci cand vine vorba de familie; mai constienti de avantajele unui discurs teoretic, argumentat, fie el si contrar lor, dincolo de o realitate faptica, de care se agata disperati, in imposibilitate de a demonstra ca au dreptate... Orgoliile inflamate pot deveni un generator al timpului pierdut, al banilor risipiti si, in final, a unei dreptati amar gustata de cel care va si castiga, pierzand in acelasi timp, un nepot, o matusa, un unchi, etc.... Acest ultim aspect excede profesiei mele, fiind doar in postura de a asculta si de a privi din toate unghiurile, pentru a gasi cea mai buna aparare a celui pe care il reprezint... Disputele morale nu se transeaza in instanta, ci in sufletele fiecaruia dintre participanti sau nu, dar in mod clar sunt cele care declanseaza cele mai multe diferende...

Despre reguli nescrise

2010-01-07T22:54:00.003+02:00

Nu pot sa spun ca am avut un inceput de an tocmai frumos, dar am fost destul de linistita si pasnica, ba chiar am ales sa petrec si Revelionul mult mai calm decat in alti ani, intr-un loc unde ma simt ca acasa.

Vestile rele au inceput sa curga inca de duminica, a fost asa si luni, dar pana una alta am preferat sa-mi mentin linistea cu care am intrat in noul an, zica-se ca asa e bine.

Totusi, acest post nu este despre noul an sau vechiul an, ci despre prieteni, bun simt si asa-zisele „reguli nescrise” care exista, cel putin din punctul meu de vedere, in mai toate aspectele vietii.

Marea mea dezamagire vine din faptul ca, se pare, anumiti oameni nu cunosc anumite limite acceptate in relatiile de familie, amicitie, prietenie. Nu pot sa cred ca oameni pe care ii stiu de mai bine de 8 ani de zile ar putea avea anumite reactii, nu pot sa cred ca bunul simt nu este peste tot la purtator si nu pot sa cred, totusi, ca la 23-24 de ani, nu ai habar despre lucruri care se fac si care nu se fac. O sa vina multi sa-mi spuna ca asta e viata, ca traim intr-o jungla si tot asa; sunt de acord, dar nu referitor la prietenii mei. Dar s-ar putea spune ca tocmai m-am razgandit.

Haideti sa va spun eu ce anume nu se face, din punctul meu de vedere si, de ce nu, din punct de vedere al principiilor mele (tind sa sper ca nu numai ale mele). Luam un grup de prieteni de 12 persoane, dintre care doi au fost impreuna aproximativ 8 ani de zile, care la un moment dat se despart. Si cum nu s-ar pune problema ca vreunul din cei doi sa ramana singuri, evident ca se trece la partea in care cei doi ajung la un moment dat, voluntar sau involuntar, sa cunoasca pe altcineva si sa inceapa o noua relatie. Perfect normal si uman. Dar cand unul sau doi din cei 12 prieteni, aduc pe o alta persoana (o ea) ca sa-l cupleze pe el, cel care a fost in relatia de 8 ani, iar fosta lui o stie pe respectiva, aceasta fiind prietena uneia din cei 12... eh atunci... mie una nu mi se mai pare atat de normal. Da, devine normal in momentul in care el si-ar gasi o ea oriunde pe lumea asta sau prin intermediul oricui, dar pe care ea, fosta lui, sa nu o stie. Ca o va cunoaste din momentul in care cei doi vor forma un cuplu, este cu totul si cu totul a-l-t-c-e-v-a.

Cred ca exista respect pe lumea asta, exista si la animale, ce sa mai zic de oameni, ar trebui sa fie nelipsit. Cred ca exista respect si fata de tipurile de relatii care se formeaza intre cei umani, ca noi (mi-a venit in minte „Human” de la The Killers), cred ca exista respect pentru o relatie de prietenie, pentru o relatie de iubire si lista poate continua. Si pornind de la acest respect, care, stiu, ma repet, ar trebui sa existe, de-aici si acele „reguli nescrise” si acele lucruri care se fac sau nu se fac. In situatia data, cu el si ea despartiti si buna „prietena” samariteana care o aduce pe cealalta cu anumite scopuri, eu consider ca intram in categoria lucrurilor care nu se fac. Si asta pentru ca, una la mana, exista un grup de prieteni in care el si ea sunt prezenti; a doua la mana, pentru ca respectiva nu este o necunoscuta, luata de pe strada sau agatata de el prin vreun club, sau macar de-ar fi prietena unuia din cercul celor 12, dar pe care ea, cea care a fost in relatia de 8 ani, sa nu o cunoasca; a treia la mana, se cunoaste prea bine relatia celor doi si consider ca de la o anumita varsta fiecare isi poate gasi jumatatea pe cont propriu; a patra la mana, nu ne jucam pe preferinte, adica da, e ok sa-l combinam pe el. Sper ca m-am facut inteleasa si s-a retinut faptul ca la mine lipsa de respect si de bun simt reies din atitudinea bunei „prietene” care nu tine cont de nici unul din aspectele enumerate mai sus (sorry, Mel, dupa cum ti-am mai spus, refuz sa scriu „nici un”, „nici o” legat).

Ar mai fi totusi anumite aspecte de notat. Ea, cea din relatia de 8 ani, nu are o parere prea buna despre buna „prietena” samariteana, pentru ca, vedeti voi, ea are nas la oameni si are un instinct care de obicei nu o insala. Asadar, neavand o parere prea buna, este destul de indiferenta cu samariteana, ca sa nu dea nastere la discutii. Dar samariteana este iubita unui bun prieten de-al celei din relatia de 8 ani, asa ca ultima se indura si spune „ok, fie, hai sa ne imprietenim, ca poate cine stie, m-am inselat eu”. Incep sa iasa, sa vorbeasca, toate bune si frumoase, pana in momentul respectiv, cand aude despre ce face samariteana si se hotaraste sa spuna stop si sa atraga atentia asupra celor intamplate. Sa incep acum sa va povestesc cum samariteana incepe si face pe nevinovata? Nu cred ca are vreun sens si, sincer, orice om normal s-ar astepta la asta. Sau poate ca un om normal s-ar fi asteptat la putina sinceritate, un moment de franchete, macar asa, de final. Imi pare rau, n-am avut ocazia sa declar in mod oficial, dar nu, nu cred in nevinovatia ei.

Si acum vin si adaug faptul ca mai multi si cei mai importanti dintre cei 12 au vazut totul ca pe o intamplare absolut normala, chiar si la prezentarea unor situatii ipotetice, in care ei ar fi fost personajele in locul celei din relatia de 8 ani, la ei este totul normal, ba mai mult, intra in categoria lucrurilor care se fac si nu in categoria celor care nu se fac. Iata si momentul ridicarii multor semne de intrebare, evident, tot din partea celei din relatia de 8 ani si taiatul unor, la acest moment, asa-zisi prieteni.

Cu siguranta lumea nu va saraci din cauza taiatului acestor prieteni si cu siguranta, ca ironie a sortii, sunt, in continuare, oameni care mor de foame sau de sete, animale care mor in chinuri, copii care se nasc, oameni care se iubesc si se casatoresc, cutremure, inundatii, boli si leacuri. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si oricum viata isi urmeaza cursul firesc... Doar ca putina durere si dezamagire tot exista pe undeva si pentru cea din relatia de 8 ani, chit ca nu era cel mai grav lucru care i se putea intampla, ba mai mult, a avut parte de evenimente mult mai marcante.

Sa va mai spun ce nu se face, din punctul meu de vedere: nu o inseli pe iubita ta atunci cand este gravida si ii spui sa pastreze copilul, nu te muti impreuna cu iubita pentru ca mai apoi sa petreci mai mult timp prin alte parti si apoi sa te vaiti ani de zile ca nu o sa mai iubesti niciodata, nu te razbuni pe cel pe care la un moment dat l-ai iubit, nu-l parasesti pe cel care te-a parasit initial din prea multa frica si apoi vii tu sa arati ca esti mai „barbat/a” si parasesti, nu te apuci sa spui unui prieten ca nu o sa se descurce, fara argumente si apoi sa-i arunci in fata „ti-am zis eu”, nu poti sa te apuci sa vorbesti cu o fata care ti-e prietena mai urat decat baietasii de cartier, mai mult decat vulgar... si lista poate continua...

Si totusi, pe lumea asta, mai exista si Urma (stiu ca pentru voi nu exista nici un fel de legatura cu ce am scris mai sus, dar, credeti-ma, la momentul in care s-au petrecut mare parte din evenimente, a existat si Urma, undeva pe fundal), care, pentru mine, inseamna iubire adevarata. Si ii admiri pe cei de la Urma, si ii iubesti, pentru ca sunt langa tine in orice clipa si pentru ca muzica lor merge in orice moment al zilei si al vietii. Si cel mai mult ii iubesti, pentru ca stiu sa fie oameni, din categoria celor care respecta si cu bun simt. Si iti mai insenineaza ziua. Si te fac sa vrei si mai apoi sa-ti traiesti viata FARA COMPROMISURI.

Child's smile...

2010-01-06T23:18:00.001+02:00

Cred ca am tras un sertaras din coltul indepartat al copilariei ... si m-am lasat tintuita in amintirea clipelor, cand singurele dimineti cand ne trezeam fericite, era atunci cand trebuia sa mergem la cinema "Doina" sa ne luam portia saptamanala de desene animate la cinematograf, dar nu oricare, ci unele spectaculoase, cum numai Walt Disney a stiut sa fascineze copilariile noastre...

"Pisicile aristocrate" au deschis pleiada, urmand : "Doamna si vagabondul", "101 dalmatieni", "Parisul Vesel"( la tv.ce-i drept...cu pisicutza aceea care lua foc de la coada si exploda... pentru a-si revendica trofeul: micul moussie:))), "Bambi", "Pinocchio"...

Copilul, care-si asteapta cadourile de ziua lui, cele de sub brad si cele aduse de iepuras...poate sa creasca, dar tot se va pierde in clipele de basm oferite de "Regele Leu", "Mica sirena", "Cartea Junglei", "Frumoasa si bestia"... Cu timpul, rade si e fericit sa se cufunde in umorul de limbaj, de gestica si de context din "Ice Age" sau satira din "Ferma Animalelor"... continuand sa-si astepte urmatoarele fiinte animate, care sa-l atraga in mrejele basmelor ...

Ce bine e sa (re)devii copil :) :) :)....yuhuhuhuhuhu:)))))))))

Luni...

2010-01-04T23:06:00.001+02:00

It's a new year, it's a new day...I'm feeling good! :)

Luni, e ziua pe care intotdeuana am iubit-o, spre nedumerirea prietenilor mei, care s-au uitat la mine ciudat....E luni, e o noua zi de munca...cum sa te bucuri ? rasarea pe buzele lor o iminenta intrebare...

Lunea marcheaza un nou inceput, si asta cred ca ma inveseleste la fiecare inceput de saptamana...Azi, a insemnat "back in business" mai hotarat si mai asteptat ca altadata...Spuneam la sfarsitul anului trecut ca motivatiile au renascut, dupa un an in care pareau adormite in strafundul mintii mele....

Tot, luni, mi s-a reamintit ca prietenia fata de una din persoanele dragi mie poate trece peste orice greseala, fara nicio ezitare, regret...ba mai mult, cu ochii mintii atent deschisi catre propriile greseli, lasate in ceata trecutului nu foarte indepartat...Suntem oameni, mai si gresim, dar atata vreme cat nu o facem intentionat si exista pareri de rau...sunt doar scapari menite, in timp, sa ne invete ca viata este extrem de complicata....si fara sa intervenim noi capital...Asa e ea...

Luni, mi s-a reamintit ca unii din noi ranesc fara putinta, asa cum se ranesc fara dorinta....

E totusi luni, o zi draga mie, si pentru noi toti, momentul unui nou inceput...mai bun....:) Un inceput de an, un inceput de saptamana....un nou inceput...in vietile noastre...Capul sus, inima deschisa...si minte sclipitoare!

Un sfarsit de an ...mai putin reusit, in asteptarea unui an mai bun!

2009-12-31T19:03:00.001+02:00

2009 e pe ultima suta de metri...cu tot ceea ce a adus el...E una din putinele ocazii, cand ma bucur nespus ca un an a trecut...Daca varsta de 33 de ani are o simbolistica biblica, asa cum am fost atentionata, intr-o perioada cand nu prea intelegeam de ce "toate" s-au strans in "curtea" mea, macar sfarsitul anului mi-a aratat ca pot sa am parte si de liniste....

Un an plin de nerealizari, care mi-a aratat cum poate sa fie rau, pentru a nu uita, pe viitor, si pentru a-mi regasi motivatiile... Le multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape, care m-au suportat asa "naravasa" si care au trecut peste greseli directe si indirecte... Nu trec cu resentimente in noul an, ci doar ca multe invataminte...si cu certitudini noi si vechi...sperantele ies din sfera gandurilor mele...Poate suna cam dur, dar ma cunosc;)...Dorintele sunt mult mai importante, pentru mine, decat sperantele...

Stiu ca 2010 va fi un An mai bun si asta doresc tuturor oamenilor dragi mie! Va pupacesc de va zapacesc si ...let de party begin!:)

Beautiful time with special friends...:)

2009-12-21T13:04:00.001+02:00

De cativa ani, si in firmele si companiile romanesti, s-a preluat un obicei al sarbatoririi unui an de munca alaturi de colegi. Team-building-ul de sfarsit de an este mai mult o petrecere, o apropiere intre colegi, parteneri, colaboratori, acolo unde ierarhiile nu conteaza, animozitatile tind sa se aplaneze, iar voia buna lumineaza chipurile tuturor.

N-am sa dezbat un subiect arhi-cunoscut, ci am sa va povestesc despre un "team-building" special, a carui traditie o imbratisez si eu de 2 ani, alaturi de cei care-mi sunt mai mult prieteni, decat parteneri de afaceri. In ultimii doi ani, aceasta petrecere ce tine ca in povesti, 3 zile si 3 nopti:)), a inclus si ziua mea de nastere....Nu acest aspect a facut peterecerea mai deosebita, ci petrecerea in sine m-a determinat ca doi ani la rand sa-mi petrec ziua de nastere alaturi de ei...in varful muntelui, sub troiene de zapada....

Am ras; am dansat; am performat intr-un karaoke al celor care isi pierdusera vocea; am spus bancuri; ne-am jucat; ne-am plimbat; am oferit si am primit cadouri din partea unui Mos Craciun tinerel si pus pe sotii; ne-am odihnit si nu prea, ca, deh, cand licoriile curg din abundenta si muzica le acompanieaza, aspectul "timp" devine inexistent, unind serile cu diminetile...

Pentru mine a fost si mai special;) : cu un tort imens, cu urari si pupaturi ;)), cadouri si, nu, in ultimul rand, reconcilierea fie ea si de moment, cu cineva drag sufletului meu in preziua sarbatoririi zilei de nastere....

Dincolo de ideea de petrecere a noastra si/sau de petrecerea a mea, ceea ce va ramane in amintirea mea si ceea ce conteaza... este fundamentul oricarei relatii : prietenia adevarata... ce ma leaga de acesti oameni speciali...:)

Le multumesc lor ca-mi sunt prieteni, si ma bucur de cate ori ii am prin preajma...Va pup si va imbratisez:*!

P.S. La capitolul "performanta artistica" noi toti am excelat la :))...

"Have you ever seen the rain"

si

"Love is all around"

Primii fulgi....primul vals cu masina...intr-un superb inceput de iarna!

2009-12-17T04:20:00.001+02:00

Hei, si a ajuns si prima ninsoare pe la noi, anul asta, dupa multe rugi catre Doamne Doamne, fie direct, fie prin interpusi ;)...Si cum nu ma asteptam sa vad primii fugi, inainte de Anul Nou, iata cum alaltaieri dimineata, vad minunea....iuhuhuhuhu....era un strat mic asezat pe asfalt, pomii un pic alb cenusii, masinile invelite de un alb natural....Zambetul de pe fata mea a fost extrem de larg; craiasa zapezilor daduse o raita pasagera...si ma anuntase ca nu a uitat care e anotimpul meu favorit....:D

Entuziasmata de primele semne ale unei ierni veritabile, ma asez la birou sa-mi verific mail-ul si sa vad ce alte noi probleme am de rezolvat, in afara maldaramului de acte care ma asteptau sa le iau in primire...Si uite asa...trece o ora, doua, trei...si imi ridic privirea dinspre ecranul laptopului si privesc pe geam....Stupoare: afara viscolea....! Ei, veselie mare, in primul moment, insa intalnirile stabilite in oras mi-au aparut ca un "flash" in fata ochilor....Imi iau cheile de la masina si ies grabita, fiind intr-o agitatie permanenta de teama de a nu intarzia...prea mult;)...

"Black beauty"( nu personajul cabalin din filmul cu acelasi nume:))), adica masinuta mea, ma astepta troienita... Uffff, deja partea asta a curatatului de zapada, cu consecinta fireasca a transformarii instantanee intr-un om de zapada, dupa ce te-ai fardat, te-ai aranjat, te-ai parfumat si ai iesit din casa, imi displacea profund....dar, ce sa-i faci, in lipsa de alte solutii imediate...m-am pus pe treaba....

Nu m-am gandit niciun minut, ca ar trebui totusi sa nu plec cu masina (mi-am spus, e zapada doar, iar cauciucurile sunt "all seasons":))), asa ca am iesit frumos din parcare...viteza a intaia, a doua..."frumusica" mai mult statea decat mergea...:)) Hmmm, imi zic, iar am noroc, sa aiba vreo problema, cand imi e lumea mai draga, si cand, evident,.....ma grabescccccc....Nu o bag in seama, asa ca inaintez, o alee, doua...ies in bulevard...si acolo.....liniste maxima....Toata lumea mergea lin; iar un sir infinit de masini se desfasurau in fata mea..."Frumusica" da sa se opreasca...si, apoi, observ cum incepe ...un dans surprinzator...cand spre stanga, cand spre dreapta...Ok, imi zic, ai pana...afurisita ce esti, ca deh, am mai patit-o! Semnalizez, si opresc undeva pe dreapta....pentru ca ochisorii mei sa inspecteze care din cele 4 roti si-au propus sa-mi incurce treburile...in mijlocul zilei...cand sunt in viteza:))...Cobor...si nimic; toate erau in buna forma, asa ca ma urc din nou, pornesc, si mai fac maxim 30 de metri, cand, iar o vad cum incepe sa valseze......Ups, sa vezi ca e polei...imi trece ideea mareata prin capsor.....Ehehehe... deja privirea mea cauta cu disperare un colt de trotuar unde sa o abandonez, ca acest "vals" deja imi dauna grav sanatatii....inima mea sarea la fiecare apropiere de vreun posibil nefericit, pe care as fi putut sa-l articulez...Si, repede, ma luminez:....am vazut coltul de trotuar....!Semnalizez, fac semne disperate ca am o problema cu masina...si o proptesc cu labutele din fata pe trotuar...coborand ca o doamna:))....tinand triumfatoare in maini: geanta, servieta, manusile; si pe fata, esarfa care se inversuna sa nu-mi stea pe langa gat....Sa va mai spun ca mersul meu apasat, de obicei, era o mica copilarie, fata de forta cu care imi infigeam tocurile de 10 cm in gheata de pe carosabil, ca nu cumva sa azvarl toate in sus, in plin picaj....?:))

Am ajuns intr-un final apoteotic, la birou....uda toata, cu parul zbarlit de viscol si intr-o intarziere deja de 30 minute.....Am sperat in varianta unui taxi, dar mi-am epuizat repede rabdarea...asa ca am trecut la planul B....Ok, ce fac? Actele trebuie semnate de clientii mei si ele, stateau intacte, in servieta.....Sun si spun: Dragii mei, avand in vedere vremea de afara, veti beneficia de asistenta via e-mail si o linie deschisa pe acest numar de telefon, intrucat nici in 5 ore nu am cum sa ajung...

Zis si facut, dupa, inca doua ore, toate problemele se rezolvasera; imi luasem plusul de adrenalina, dupa ce constatasem ca si net-ul se hotararse sa-mi joace feste, asa ca....acum priveam pe geam cum viscolul parea sa se mai linisteasca...Si totusi, cat de frumos era ...si cat de mult iubesc aceasta perioada a anului, cu toate incovenientele acelei zile, ce imi oferise palpitatii serioase, dar si cel mai frumos cadou...zapadaaaa, multa zapadaaaaaa.....:)

Nu ma pot gandi decat ca "It's the most wonderful time of the year"...:)

Concert extraordinar "December Music Flavours" la Ateneul Roman

2009-12-13T16:56:00.004+02:00

Am avut extraordinara placere sa fiu invitata, ieri, 12 decembrie, la Ateneul Roman la concertul extraordinar "December Music Flavours", un eveniment cultural produs de Lanto Arte, ce a surprins, prin eleganta si originalitate.

Orchestra Nationala de Tineret a Romaniei si Maestrul Cristian Mandeal ne-au desfatat spiritual cu Uvertura la "Nunta lui Figaro" de W.A. Mozart; "Suita de balet" de P.I.Ceaikovski; Uvertura la "Wilhelm Tell" de Gioachino Rossini; Opus 11 din "Rapsodia nr.2 in re major" de G. Enescu; "Perpetuum Mobile" de J. Strauss; Dans Ungar nr.1 de J.Brahms si alte fragmente celebre.

Ineditul acestui eveniment a constat in media de varsta a protagonistilor, fiind vorba de un proiect ce doreste sa promoveze tinerele talente, astfel orchestra avand in componenta sa tineri intre 17 si 25 de ani. Esenta acestui eveniment consta in vorbele maestrului Cristian Mandeal: "Va doresc Sarbatori Fericite, un An mai bun, mai prosper, mai conciliant, iar Romania va avea o speranta, atata vreme cat acesti tineri din fata d-voastra exista".

In seara de 12 decembrie, Ateneul Roman s-a transformat in amfitrionul unei seri de gala, debutand cu sampania oferita invitatilor, continuand cu superba (re)decorare a foaierului pe parcursul serii, cu dansul elegant a unui corp de balet, in pauza dintre reprezentatii, si incheindu-se cu oferirea unui trandafir fiecarui participant, mentinad candoarea unor clipe superbe in compania muzicii de inalta clasa.

Maestrul Cristian Mandeal s-a transformat pe parcursul serii in dirijorul sufletelor si aplauzelor noastre, in aceeasi masura in care isi mangaia cu gesturi complicate tinerii instrumentisti ce-l ascultau cu religiozitate; zambetele de pe chipurile lor demostrand o legatura intre acestia si maestrul lor, dincolo de vorbe.

O seara splendida, un eveniment deosebit cu protagonisti ce emanau bucurie si triumf.

Felicitari incaodata tuturor!

URMA@The Silver Church Club (Gala Inspired 2009)

2009-12-11T22:45:00.002+02:00

In Silver Church, in seara de 9 decembrie, un senzational concert Urma, la sfarsitul Galei Inspired 2009, venea sa incheie o initiativa remarcabila de promovare a talentelor in diverse domenii, precum: arhitectura, grafica, fashion, fotografie si dramaturgie.

"Urma" si-a pus din nou amprenta asupra sufletelor noastre...intr-o continua poveste a acelor artisti pe care talentul i-a coplesit intr-o nestavilita pasiune pentru muzica; intr-o permanenta preocupare pentru cei care le acorda o parte din sensibilitatea lor prin simpla prezenta si/sau auditie.

Simplitatea si franchetea umana se imbina perfect intr-o complexitate a sunetelor instrumentelor si a vocii vibrante si profunde a solistului...Urma ne propune calm si ritm...

Ioana imi spunea..."nu stiam ca esti fan Urma" si i-am raspuns "M-au castigat din prima" ...! Le multumesc celorlati prieteni care m-au adus, acum putin timp, la primul lor concert, stiind ei ca primele acorduri muzicale ma vor convinge...si asa a fost!:)

Clipe speciale intr-o atmosfera calda alaturi de prieteni, scena nesemnificand delimitarea fizica dintre fani si artisti, ci ...o modalitate de apropiere a sufletelor ce vibreaza la unison....:)

I've been granted!

2009-12-09T17:45:00.003+02:00

Astazi, am primit un premiu, de incurajare, spun eu!

Multumesc din suflet celui care mi l-a oferit si pentru ca un premiu bucura sufletul celui caruia ii este oferit, iar, in cazul acesta, el trebuie acordat mai departe, o sa adaug si eu lista castigatorilor.

Asadar, Premiul "Blogul de Aur" il ofer la randul meu urmatorilor blogeri:

http://rosutimpuriu.blogspot.com/ pentru originalitatea si sensibilitatea ce salasluieste in sufletul incandescent al artistei: Celina Nitu!
http://amintiridininconstient.wordpress.com/ pentru spendoarea vizuala a fotografiilor realizate de un tanar foarte talentat: Claudiu Balan!

Premiile au fost acordate pentru bloggeri la inceput de drum, nefiind nevoie, spun eu, sa adaug ca citesc cu placere si regularitate, cele trei bloguri, consacrate, si care merita "magna cum laude" din partea mea pentru umor si veselie( http://www.cabral.ro/) ; elitism si convingere (http://bucurenci.ro/) talent artistic si revolta spirituala( http://tudorchirila.blogspot.com/).

Am lasat la urma, premiul de suflet (http://dmd-familia.blogspot.com/), celui care mi-a dat posibilitatea sa ofer si eu la randul meu acest premiu, spunandu-i: esti si vei ramane mereu una dintre cele mai dragi fiinte din lumea asta!

I'm happy!

Amintirile ...sperantei "esalonului secund" !

2009-12-08T01:26:00.001+02:00

Politica romaneasca ma dezgusta profund de cel putin 2 ani incoace, refuzand categoric sa mai fiu la curent cu toate luptele, interesele, manipularile de care avem parte in fiecare zi.Am refuzat pana acum sa scriu pe blog ceva legat de politica, cochetand pe ici pe colo, cu diverse comentarii pe blogurile altora.

Ca orice tanar din tara asta, ce a atins maturizarea in anii de dupa Revolutia din '89, m-am straduit din rasputeri sa inteleg fenomenul politic, sa particip la acesta si sa cred, in sinea mea, ca esalonul secund in randul unui partid va fi format din tinerii care doresc sa-si asume conducerea acestei tari in viitor. M-am inscris intr-un partid politic, mi-am asumat obligatii si mi-au fost acordate functii, ce credeam eu ca justificau prestatia avuta si timpul alocat si, la un moment dat, am realizat ca nu conteaza nimic din ceea ce faceam...totul era un mare balon de sapun, ce odata spart, nu aducea decat deziluzii celor ca mine care au crezut ca pot avea o sansa reala in a aduce un alt suflu clasei politice...Si atunci ca si acum, in orice partid politic, tinerii au o sansa doar in conditiile in care cineva ii poate sustine financiar sau obedienta ii propulseaza in postura pionulului care accepta jocuri politice, care intermedieaza avantaje materiale si care propulseaza interesele personale meschine...

Privita la cald, viata politica a anilor 2000 mi-a adus un gust amar, dar imi spun mereu, apasat, ce am castigat: am castigat prietenia unor oameni deosebiti, care la fel ca si mine, au fost mintiti, si pentru care viata politica nu se bucura de prezumptia de nevinovatie.

In randurile politicienilor am aflat cum se avanseaza pe scara ierarhica; am inteles cum se fura voturi; am inteles cum se fac campanii si cum se aleg conducatorii, fie ei de organizatie de sector, de judet, de municipiu si de ce nu.... am inteles ca acest procedeu se extinde dincolo de organizatia de partid, oricare ar fi acela... Am incheiat acest capitol prin inaintarea unor demisii in grup, fiind "corect" sfatuiti si evident manipulati de cel care, la un interval scurt de timp, revenea in randurile aceluiasi partid....

A trecut destul de mult timp de atunci, parte din noi ne mai intalnim si, pe fiecare zi ce trece, constat ca lehamitea fata de tot ceea ce ne etaleaza spectrul politic este in constiinta tuturor celor care candva credeau in sansa lor de a face parte dintr-un esalon secund, diferit de cel care zece ani de la evenimentele din '89 inca mai conduceau aceasta tara.

Interesul pentru politica a devenit aproape infim, singurele momente cand ne mai manifestam era doar cel al alegerilor parlamentare, prezidentiale, euro-parlamentare, cand ne exercitam un drept constitutional, in speranta ca va si conta la un moment dat alegerea noastra...Nu a contat si se pare ca nu conteaza nici in prezent...

Am incercat in timp sa-mi exercit dreptul de a alege si/sau de a nu alege prin participarea la vot; prin neparticipare sau prin acordarea unui vot de blam....si din nefericire...nimic nu pare sa se schimbe....Un singur lucru mi-a devenit clar, si anume, faptul ca neparticiparea la vot ii poate fericii pe cei care detin mecanisme ale fraudarii electorale, prin folosirea buletinului meu in vederea stampilarii "protejatului" lor...Sa nu credeti ca e vreo gluma; se intampla, si asta nu la sfarsitul anului 2009 intr-o disputa prezidentiala ce tinde sa atinga penibilul, ci dintotdeauna! Niciodata nu o sa se faca mare tam tam pe acest aspect, pentru ca indiferent de coloratura poltica, toti o practica, cu mai mult sau mai putin succes: "Corb la corb nu-si scoate ochiul"!

Suntem la sfarsitul lui 2009, s-a mai incheiat un scrutin electoral; pentru mine, cu sperante in turul 1 si cu deceptia unei optiuni de a alege "raul cel mai mic" in turul II, si am ales un vot de blam sa le acord politicienilor nostrii, am ales anularea votului prin albastrirea buletinului de vot, pentru ca niciunul din cei doi protagonisti nu reprezentau o optiune pentru mine...

Asa cel putin peste o vreme nu-mi pot spune, Romania a ajuns aici si datorita contributiei mele prin votul acordat...Eu astept in continuare momentul cand voi avea macar indiciile ca cel pe care il votez este unul dintre primii politicieni reformati din Romania, pentru ca pentru o noua clasa politica e nevoie de cel putin trecerea unei generatii ...Pana atunci, privim dezgustati la ciorovaiala gaitelor si ne dorim macar liniste, daca prosperitatea este doar un vis....

"Flash Forward" si "Cantec de gheata si foc"

2009-12-07T01:37:00.033+02:00

Prima recomandare se refera la un serial american nou, promovat de ABC, "Flash Forward", ce prezinta o situatie ipotetica : lumea, pentru un interval de 2 minute si 17 secunde, poate sa-si vizualizeze viitorul, cu singura exceptie a celor care in lipsa unui astfel de "flash", aparent, sunt destinati sa moara. Sunt dispute care se dezvolta pe parcursul celor 10 episoade difuzate, pana acum : "Soarta nu poate fi schimbata: you can run, you can hide, but you can't avoid the fate!" pentru a evolua la ipoteza " The future can be changed".

Este prezentat ca fiind un serial din seria SF, insa pana acum, nu pare a fi decat un serial de actiune cu o excelenta tema de dezbatere: cum ar fi sa ne stim viitorul? ne-ar face mai buni sau mai rai? ce presiune psihica ar presupune asta?
Celalalt aspect disputat si anume: "Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus" si/sau "Destinul ni-l putem face singuri" ramane o dilema, pe care nu cred ca serialul isi propune sa o elucideze, ci doar sa o scoata in evidenta, pentru a ne arata, de la caz la caz, partea monedei, pe care vrem sa o alegem : cap sau pajura.Si eu, ca si multi altii, am analizat argumentele in favoarea acestor doua teorii mai sus-mentionate, si tind sa inclin in favoarea celei de-a doua: oricat de imposibil ar parea, cred ca avem obligatia de a lupta cu ceea ce pare a ne fi destinat, daca nu este si ceea ce ne dorim...Intotdeauna am apreciat ca a-ti cunoaste viitorul lipseste de importanta viata insasi, de aceea nu i-am inteles niciodata pe cei care au apelat la vrajitori; ghicitori, energeticieni, etc. eliminad din aceasta discutie un aspect subsidiar si important: stigmatul inselatoriei, care ii apasa pe marea majoritate din cei care pretind ca stiu ce va urma.

Curiozitatea dezbaterii ipotezei unui "flash forward" ma incita in continuare sa urmaresc acest serial, fara a diminua intriga si ritmul alert, specific filmelor americane.

Enjoy the movie!

Ce-a dea doua recomandare se refera la o serie de carti subsumate seriei fantasy "Cantec de gheata si foc" a lui George R.R. Martin, ce ne prezinta povestea a doua familii de vita nobila ce-si disputa puterea, Stark si Lannister, insa reflectia unui ipotetic roman istoric este trecuta, excelent, in plan secundar, de intriga creata in jurul tuturor personajelor, ce isi manifesta pe rand intaietatea, fara a putea categorisi intre personaje principale si secundare sau a transa intre bine si rau; surprinzand prin uciderea personajului central si prin smulgerea admiratiei cititorului fata de inteligenta si minima moralitate a unuia din personajele negative. Succesiunea de planuri iti acapareaza atentia pe parcursul derularii actiunii, totul in umbra unui mister legat de fiinte fantastice, ce par sa ameninte existenta cele doua clanuri si a sustinatorilor lor, orbiti de o putere iluzorie, uitand ca adevarata amenintare vine din partea taramului inghetat si a fiintelor ce-l stapanesc.

Seria fantasy "Cantec de Gheata si Foc"a lui George R.R. Martin se bucura, pana la acest moment, de traducere in limba romana., in parte : Urzeala tronurilor( 2vol.); Inclestarea regilor(2 vol.) si “Iureşul săbiilor"(3 vol.), urmand sa mai apara si alte volume.

Considerata o capodopera a genului fantasy(SF) , " Cantec de gheata si foc" a lui George R.R. Martin isi disputa intaietate in aceasta materie, aprecierile criticilor lasand sa se inteleaga ca depaseste succesul trilogiei "Stăpânul inelelor" a lui J.R.R. Tolkien. Ce se stie, la acest moment, este faptul ca autorul nu si-a finalizat opera, scriind si azi la aceasta, iar drepturile privind ecranizarea acesteia au fost deja vandute!

Pana la ecranizare, va recomad sa cititi cartea, care sigur va va acapara interesul si va va stimula imaginatia!

Enjoy the book!

Back...cu ZAMBET :)

2009-11-23T20:22:00.002+02:00

Am lipsit ceva timp, si vorba lui Foka mai bine ca n-ai scris nimic in perioada asta, ca, doamne fereste, isi mai taia vreunul venele....:))...Sunt perioade in care ai impresia ca toate corabiile ti se ineaca, usor, usor....Dar n-am sa scriu despre asta, ca tocmai am fost avertizata...;) Ideea e ca in astfel de momente nu ai chef pur si simplu de nimic; simti ca ceea ce ai putea exprima nu ajuta pe nimeni, din contra intristeaza...N-avem nevoie de problemele noastre, dapa-i de ale celorlalti...asa ca m-am decis sa las totul deoparte...si sa zambesc, asa cum o fac de fiecare data, cand ma satur de greutatea acumulata....Functioneaza...aproape mereu; ce-i drept uneori...impulsul launtric de "mai bine" intarzie...Dar, cum folclorul imi reaminteste ca "nimic nu ti se da, din ceea ce nu poti duce", imi spun in sinea mea "Zoe, fii barbata!"...si decid ca si azi ....ca voi avea o zi frumoasa...!

Am remarcat ca simt permanent nevoia sa zambesc, sa rad, sa ma bucur de cele mai mici lucruri, sa am impreajma prieteni adevarati, care nu ma ridica pe un piedestal si nu ma coboara dupa cateva secunde, pentru o presupusa si inexistenta greseala; prieteni fata de care pot sa ma exprim fara teama de a-i deranja ca le spun sau ca fac si bune si rele; sa imi iubesc parintii; sa-mi astern un sarut pe fruntea brazdata de ani a bunicii; sa simt cum soarele imi lumineaza fatza; sa gresesc pentru a invata ceva din acea greseala; sa ma simt deasupra tuturor grijilor, supararilor, problemelor...mele si ale altora....

Imi place viata asa cum e ea, chiar daca pretentiile mele sunt mult mai inalte....Puterea de a o face mai buna, mai plina si mai intensa nu sta decat in mine, asa ca eu cu mine suntem intr-o continua disputa doar pentru a putea merge mai departe...trecutul ramanand in urma, prezentul si viitorul fiind singurele mele provocari...

Iubesc : profunzimea rosului sangeriu si misterul negrului absolut; aroma unei tigari bune; savoarea unui vin vechi; faldurile vaporoase ale unei rochii din satin; maiestria arcuirii unui toc inalt; stralucirea unei bijuterii vetuste; masculinitatea unui parfum; forta si regularitatea formelor unei masini; imbratisarea stransa a parintilor; increderea atitudinala a unui barbat; atingerea tremuranda a maini persoanei iubite; pasiunea sarutului care te poarta in sfera senzorialului intr-o miime de secunda; ochisorii galesi si umezi ai unui catelus; curiozitatea descoperirilor unor noi tari, orase, monumente, oameni, culturi; fascinatia ramasa dupa parcurgerea filelor unei carti; subtilitatea unui dialog; sinceritatea unui monolog; fericirea data de acordurile muzicale; nevoia continua de a dobora noi obstacole si de a ma redescoperi; brainstorming-ul de dupa provocarea data de inteligenta celuilalt; naivitatea si profunzimea intrebarilor copiilor; vulnerabilitatea in fata unor emotii puternice, chiar daca aparent ea nu transpare; iubesc tot ceea ce ma inconjoara si imi bucura sufletul si-mi stimuleaza intelectul ....iubesc viata!

Va invit si pe voi, ca, din cand in cand, sa faceti un exercitiu din a va reaminti ce iubiti mai mult; ce va defineste si ce va face sa zambiti...si va asigur ca acea zi vi se va parea extrem de frumoasa...problemele si grijile ....risipindu-se...lasand sa va rasara pe fata UN ZAMBET!

Gripa porcina ....isterie nationala?

2009-11-10T19:09:00.010+02:00

Am promis unei bune prietene ca voi posta pe blog un caz, ce merita atentia noastra, intr-o perioada in care media si nu numai ne avertizeaza asupra unei posibile maladii, letale, atunci cand nu este tratata cu seriozitate...Vedem la televizor, auzim la radio, citim pe net....tot feluri de stiri legate de Gripa Porcina((H1N1)...

Nu incerc sa diminuez importanta informatiilor cu privire la aceasta maladie si nu mi-am propus sa fac o apologie a ceea ce inseamna aceasta, insa am sa remarc ca sunt cazuri cand ceea ce se doreste a fi preventie se transforma in isterie si haos, cu efecte la fel de grave ca si in cazul neluarii in seama a indicatiilor medicilor si a personalului de specialitate....

Iata care este mail-ul transmis de prietena mea:

"Am o prietena care de o saptamana sta la Spitalul "Matei Bals" cu baietelul ei de 6 luni, pe care, culmea l-au diagnosticat vineri cu "gripa noua". Acestui copil nu i s-a facut timp de o saptamana nici un tratament anume, doar anti-termicele pe care putea sa i le administreze si ea acasa. Mai mult, nu a fost izolata, desi era suspecta de aceasta gripa. Vineri, spre disperarea mamei, baietelul a fost diagnosticat cu aceasta "gripa electorala" sau "gripa anti faliment" cum spun eu si nimeni nu s-a mai uitat la ei doi, ba mai mult cei care imparteau acelasi salon cu ei, au stat pe coridoare jumatate de zi, pana a venit o asistenta sa-i mute pe cei doi intr-o rezerva si sa-i izoleze, cum zic ei. Este primul caz de gripa la un sugar de sase luni la noi in tara, cel putin asa am inteles de la ea.

Prietena mea e disperata pentru ca, in lipsa unui diagnostic clar si in cazul refuzului medicilor de a-i arata fisa medicala a copilului, acestia totusi o obliga sa-i dea "Tamiflu" (medicament cu care se trateaza virusul H1N1) copilului, un medicament care nu s-a mai administrat unui sugar de sase luni. In aceste conditii mama a refuzat tratamentul sub semnatura. De altfel, copilul nu mai face febra, mananca bine, nu mai are nici un simptom de gripa normala, dar-mite de gripa porcina.

Sambata am vb cu ea la telefon si imi spunea ca au vrut sa-i administreze medicamente pentru gripa porcina copilului fata stirea ei, si s-a iscat intre ea si asistenta o adevarata lupta , prietena mea aruncand in WC medicamentele.

Azi dimineata m-a sunat si mi-a spus ca a intrat in tura alta asistenta, si a intrebat-o , daca e posibil asa ceva, unde anume a semnat ca nu vrea sa i se administreze tratamentul celui mic.

Imi sparg creierii cum as putea sa o ajut, dar imi dau seama ca nu am nici o putere. Am trimis mail-uri la Antena 1 si B1TV, in care le-am povestit cum ti-am povestit si tie, dar mai multe, nu stiu ce sa fac.

Adineauri am citit un mail referitor la o alta asa zisa posibila "maladie" cu care suntem intoxicati, si anume vaccinarea contra HPV, o alegere cel putin riscanta. Ma gandeam ca daca pui pe blog-ul tau opinia medicului, poate ar fi un pas sa nu-si mai bata astia joc de noi in halul asta.Nu suntem informati corect, ba mai mult suntem obligati sa le punem la dispozitie de bunavoie copii nostri , iar ei sa-i foloseasca drept cobai.

E dezgustator."

In cazul mai sus mentionat, deznodamantul a fost fericit intrucat micutul este perfect sanatos, probabil avand o gripa obisnuita, copil scos de propria mama din spital pe raspunderea sa, luptandu-se cu un sistem isterizat care era in stare sa sacrifice sanatatea unui micut de sase luni ....

Ceea ce este suspect este faptul ca acei medici nu au permis mamei sa vada analizele micutului si diagnosticul de "gripa porcina" pe fisa medicala a acestuia, nici macar cand s-au externat!
Ceea ce sperie este faptul ca sunt unele cadre medicale care sunt dispuse sa sacrifice pe oricine dintr-o evidenta necompetenta!
Ceea ce devine terifiant este faptul ca o mama traieste cu credinta ca fiul ei putea fi vaccinat cu un medicament drept "cobai"!

Nu sustin ideea vreunei conspiratie mondiale, insa incerc sa atentionez asupra unei evidente isterii nationale legata la acest moment de virusul H1N1, cand nimeni nu se mai poate imbolnavi de o gripa banala fara sa fie tratat ca fiind cel putin suspect de "gripa porcina" si, in cazuri ca cel descris mai sus, sa fie si tratat cu medicamente periculoase in lipsa unui diagnostic clar. Excesul de zel si lipsa de profesionalism, intr-o isterie nationala, cred ca si-au spus cuvantul in acest caz, evitand sa cred ca cineva a facut totul intentionat, si ca acest micut era doar "un cobai".

Mare Atentie: la cum sunteti diagnosticati si de cine; in situatii similare, cereti rezultatele analizelor, opinia mai multor medici si, nu in ultimul rand, sa tineti minte ca nu va poate obliga nimeni sa urmati un tratament medical daca nu doriti(Art. 13 din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, completata de Norma de aplicare din 7 aprilie 2004, elaborata de Ministerul Sanatatii).

Atractii...

2009-11-08T21:04:00.005+02:00

Atractiile sunt ceea ce ne apropie unii de altii, ne leaga sau ne dezleaga, ne bucura si ne sperie ... dar cel mai important sunt imprevizibile...Predictibilitatea unei emotii, a unei intamplari, a ceea ce urmeaza sa traim, ne lasa posibilitatea sa ne anticipam gesturile, faptele, trairile si sa stim.......Cunoasterea este cu ceea ce ne mandrim, luptam, aparam, castigam...dar ce se intampla cand toate astea nu ne ajuta? Rational, traim pentru a cunoaste cat mai mult si pentru a ne lasa amprenta existentei intr-un mod cat mai evident. Emotional, traim din ce in ce mai atenti, grijulii, intr-un mod cat mai "safely"...uitand ce inseamna emotia pura, plina de candoare, pasiune, bucurie...din teama de a nu fi raniti....Jonglam cu emotiile noastre, zi de zi....Ce se intampla, insa cand ...neprevazutul iti releva ca tot ceea ce stii nu te ajuta cu nimic; ca tot ceea faci te tradeaza; ca si tu poti deveni pentru o clipa atat de neajutorat...incat sa iti simti vulnerabilitatea cum razbate din toti porii...

Atractiile pot sa se manifeste intr-o secunda ... printr-o privire, gest, vorba...sau printr-o sinestezie...Simptomatic ne simtim atrasi cu toata forta catre celalalt...parasind standarde, etichete, sabloane, principii si uneori chiar preferinte...Exista o lege a atractiei care ne descopera pe noi din noi si pe ceilalti din multime...Devenim ca doi magneti, care se atrag indiferent ce se interpune in calea lor....Este cel mai intens sentiment posibil...chiar daca dureaza, uneori, foarte putin...Chimia dintre cei doi este atat de puternica incat rupe orice bariera...devine atemporala....Senzationalitatea unei astfel de trairi il face pe celalalt sa devina universul tau, in jurul caruia ai dori sa gravitezi, dar care te tine captiv si de cele mai multe ori inert...suma trairilor paralizandu-te....intr-o venerare a clipelor de fericire maxima....care nu vrei sa se termine....Este extaz in forma cea mai pura....

Devine extrem de complicat, cand atractiile se mentin si devenim neputinciosi in dauna unor precepte sociale, ... atunci cand rationalul nu are forta sa se lupte cu ceea ce simti...Ce faci, dupa ce lupta cu tine crezi ca ai castigat-o....mintindu-te... si trecand peste ceea ce cerebral stii ca nu trebuie sa faci....E o interogatie permanenta....care-ti revine....: Cand te-ai mintit? Atunci cand ai ales ce e bine sa faci....sau cand ai ales ceea ce simti sa faci? Nimic din ceea ce traim nu se poate incadra categoric in alb sau negru...asa ca daca ai incercat ambele situatii si raspunsul nu-l gasesti....lasa ca ceea ce e mai puternic sa se manifeste....incercand macar sa rotunjesti colturile abrupte ce pot rani pe cei din afara...Nu exista reteta, nu exista leac...exista doar viata...asa cum e ea...Nu putem fi indestructibili, cum nu putem fi vulnerabili...absolut...Viata o traiesti asa cum e ea...nu neaparat cum ti-o faci sau cum iti este data...totul ajunge la un moment dat intr-un malaxor de simturi...si ceea ce rezulta...ne contureaza existenta....Daca din toate astea ...castigator iese rationalul, mare atentie, ca e doar o lupta castigata si nu razboiul, va veni vremea cand emotionalul isi va repurta propriile victorii...

Asta inseamna sa traiesti....pana la urma...sa gresesti si sa inveti din greseli....:)

Byron si Urma...noile mele revelatii

2009-10-31T20:23:00.011+02:00

Atat Byron, cat si Urma..le-am ascultat "live" pentru prima oara, saptamana trecuta, in Silver Church...Prietenii mi-au tot vorbit despre cat de fenomenali sunt, mi-au trimis mp3 si clipuri cu muzica lor...mi-au placut si cam atat...Le-a trebuit ceva timp sa ma convinga sa merg la un concert, ca sigur imi voi schimba parerea...Si da, mi-am schimbat-o radical, de data asta! Mai avusesem o tentativa ...la un concert Byron in Fabrica, dar am fost profund dezamagita de sonorizarea execrabila si am plecat foarte repede...

So.... revenind la cele doua concerte, pot spune cu mana pe inima ca sunt cel putin unele din cele mai bune formatii de la noi, sub toate aspectele: muzica, sunet, versuri, instrumentisti, voce, popularitate, originalitate...Nu am cum sa compar cele doua prestatii, pentru ca asa cum spune un principiu de drept "comparam doar ce se poate compara", insa sigur timpul ii va propulsa pe scara valorilor muzicale...Vom trai si vom vedea, si le doresc sa aiba consacrarea si pe plan international, cat mai repede cu putinta, iar noi toti sa ne bucuram de cat mai multe clipe magice in compania muzicii lor...

Byron si-a lansat noul album "A kind of alchemy" din care eu una recomand cele care mie una mi-au placut foarte mult: The Night, Zeitgeist, Sirens, War....Primul album "Forbidden Drama" este la fel de spectaculos, eu una retinand " On the road", "Watercolor", "Blow up my tears" ...

Urma si-a reluat concertele dupa o pauza destul de lunga, urmand sa-si promoveze in scurt timp noul album, "Lost End Found", piesa "Terminus" fiind exceptionala...De pe celelalte albume, va puteti delecta cu piese precum: "Buy me with a coffee", "Wishlist", "Slide", "Get a Life", "This time".

Felicitari ambelor formatii si nu in ultimul rand clubului(Silver Church) care a organizat un ciclu de evenimente muzicale de exceptie.

Enjoy the beautiful music!

M de la muzica

2009-10-30T22:19:00.000+02:00

Music is happiness. Music is lust. Music is peace. Music is silence. Music is pain. Music heals all wounds. Music is crying. Music is caring. Music is a message. Music is air. Music is everywhere. Music is a colour. Music is me. Music is you. Music is all. Music is laughter. Music is belonging. Music is forgetting. Music is forgiving. Music is hate. Music is feeling. Music is a best friend. Music is always there. Music is vibration. Music is fun. Music is sensing. Music is grief. Music is remembering. Music is medicine. Music is sacrifice. Music is coffee and wine. Music is spring, summer, autumn, winter, all into one. Music is speaking. Music is seeing. Music is expressing. Music is more than beautiful. Music is inspiration. Music needs no words. Music is forever young. Music is art. Music is love.

"Idiotul" de F. M. Dostoievski

2009-10-24T18:48:00.004+03:00

Literaratura universala ar fi schiopatanda fara opera marelui F. M. Dostoievski, asa cum cea rusa : n-ar excela intr-o analiza psihologica atenta; n-ar surprinde atat de detaliat fresca societatii si n-ar fi atras atatia cititori intr-o goana nebuna de a savura mental fiecare cuvant, paragraf, capitol si, in final, operele literare.

Incep prin a spune ca in perioada cand parcurgeam mii de file pe zi, nu am fost pasionata de operele literare ale autorilor rusi, cu o singura retinere...Stiam ca nu e momentul, dar ca undeva mai tarziu...trebuie sa citesc Dostoievski; imi propusesem si care va fi primul roman, "Crima si Pedeapsa"....

Anii au trecut, incluzand si perioada lecturii exclusive a unor lucrari de specialitate, cu lipsa de dorinta de a mai deschide si altele, de alt gen...revenind la ceea ce m-a definit ani buni....si am ajuns si la Dostoievski, picandu-mi in mana..."Idiotul", un roman spectaculos, vibrant si, pe alocuri, demonstrativ.

Povestea "printului " Miskin, a carei genealogie indepartata ni-l prezinta ca fiind de vita nobila , incepe si se termina intr-un azil din Elvetia, intr-o clinica de dizabilitati mentale, ciclicitatea lasand loc doar unei brese mentale elucubrante, ce-i ofera personajului principal sa se prezinte ca un novice intr-o realitate pe care incearca sa o palpeze si sa prezinte o realitate a societatii ruse, marcata de idealismul si patriotismul exacerbat al clasei de jos, de parvenitismul clasei de mijloc si de ipocrizia si superficialitatea clasei de sus; exceptiile sunt cele care dau frumusete acestor pagini...

"Idiotul" nu este doar povestea unui tanar lovit de "idiotie", (s.n.."debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani"); ce pare ca a depasit acest handicap, ci este si metafora celui care nu se incadreaza in sablonul social al vremii sub aspectul mentalitatii, comportamentului si experientei de viata.

Ceea ce incanta este analiza asupra psihologiei condamnatului la moarte.

Ceea ce oboseste este analiza asupra psihicului tineretului rus, ce marcat de o viata mizera are setea hulpava a cunoasterii si a necesitatii exteriorizarii propriilor idei, in lipsa unei experiente de viata, ce le-ar conferi credibilitate( Ippolit).

Ceea ce intriga este prezentarea a doua caractere feminine(Nastasia Filipovna si Aglaia Epancina), aparent prezentate in antiteza si de care "printul" Miskin pare a fi legat sentimental, pe care le intelege si le absolva de nebunii, rautati si capricii, pe care crede ca le iubeste, dar nu stie sa o faca decat sub aspect platonic. In acest context, "copilul" se dezvaluie de sub masca "inteleptului," naivitatea lasand sa-i scape printre degete viata, incheindu-si misiunea printr-o noua si ultima criza de idiotie, ce-l readuce in stadiul precar al sanatatii mintale de la inceputuri.

"Idiotul" este un roman si o poveste ce te fascineaza, acolo unde realismul si idealismul se intrepatrund atat de perfect, incat poti confunda situatiile; acolo unde viata oamenilor simpli se intrepatrunde cu viata asa-ziselor elite, imprumutand unii de la altii calitati si defecte; acolo unde iubirea nu se manifesta decat ideatic; acolo unde fiecare din noi descoperim de fiecare data cand o citim....noi valente...A fost o prima lectura, o prima impresie...si in mod cert nu va fi singura...Spectaculos de trist si de frumos! O recomand cu toata increderea:)!

Mood...

2009-10-18T05:24:00.006+03:00

You have to wait...until you're encovered...

You have to wait...with someone naked...

and then...

You have to wait...some more...

De la Vaya Con Dios ...la Phoenix... in plina raceala!

2009-10-16T01:48:00.002+03:00

Doua seri in acorduri muzicale, sub presiunea intensa a unei raceli serioase, care-si face mendrele...Niciunul din cele doua concerte nu erau programate, insa promisiunile odata facute, trebuie si onorate...:) Asa ca m-am impartit, in prima seara, la Sala Palatului, a doua seara, in Silver Church ...Muzica a fost si va ramane mereu o pasiune, indiferent de gen, de vremuri si de oameni...Spuneam acum ceva vreme ca am sarit de la un gen muzical la altul de-a lungul timpului fiind atrasa de tot ceea ce ma ajuta sa exteriorizez ceea ce simt...bucurie, tristete, fericire, melancolie, dragoste, lacrimi...Muzica imi este companionul de nadejde...

Intr-o prima seara geroasa a acestui sfarsit de an, m-am dus la concertul sustinut de Vaya con Dios la Sala Palatului...Starea de rau era la apogeu, si dorinta de a ma adaposti intr-un loc calduros, mi-a transmis semne de somnolenta, cu primi pasi facuti in incinta salii...Mmmm, ma si vedeam cum trageam intens de pleoape....dar, surpriza, locurile erau nicimaimult nicimaiputin decat la loja oficiala...Auch:((...Cum as putea eu sa ma mai scurg pe scaun cu reflectoarele in ochii...?! N-am asteptat prea mult si pe scena au aparut : vedeta impreuna cu o trupa de instrumentisti remarcabili..Fie vorba intre noi, ei au facut tot show-ul, vocea distinsei doamne parand sa se piarda din ce in ce mai mult...N-a fost una din seriile ei reusite, nu a interactionat cu publicul prea mult, nu a interpretat piese noi...insa muzica ne inducea o stare de bine...N-am fost niciodata extaziata de prestatiile Vayei con Dios, dar recunosc ca doua sau trei melodii mi-au placut, ceea ce fiecare din noi cunoastem despre ea:..."Nah, nah, nah" , "Puerto Rico", "What's a woman"...Stupoarea a fost cand am realizat ca ascultam si "cover-uri", desi venisem la concertul unei trupe consacrate cu repertoriul propriu....Ei asta nu e chiar de dorit, si cred eu ca ar trebui sanctionat de catre publicul mult prea respectuos...Oricum linistea din sala imi aducea aminte de una din seriile de la festivalul "George Enescu", care se desfasurase aici cu cateva saptamani in urma...doar ca acum linistea nu-si avea rostul...Deja ma uitam la ceas, sperand ca voi pleca repede si ca rabdarea nu-mi va fi pusa prea mult la incercare...iar gandurile mi-au fost ascultate....Dupa o ora si jumatate si-au incheiat concertul, iesind din sala, la fel de linistiti cum intrasera, insotiti parca de mai multe aplauze...Nici un ritm, nici o sclipire, nici un castig....o muzica buna, dar plata...; o seara banala....Si totusi...au revenit pe scena....pentru inca doua melodii...Ei, pentru maxim 10 minute, am simtit ca a meritat sa vin..."Schimbarea la fata" avusese loc in culise, pentru ca pe scena au (re)intrat altii.:..profesionistii au inlaturat amatorismul cu care fusesem serviti pana atunci...La ultimele doua melodii au ridicat sala in picioare, au deschis sufletele si glasurile tuturor, ne-au dezmortit trupurile tintuite de scaune...si au fost recompensati cu aplauze furibunde...Si totusi, acesta sa fie profesionalismul unei trupe de succes....o farama de extaz...?! Gustul nu a fost unul placut, desi am parasit sala in euforia data de acordurile finale ale unui contrabas, a unui pian, a unei viori si a unor tobe geniale...Artistii ar trebui sa stie ca publicul simte ...cand ei canta pentru a trai...si cand traiesc pentru a canta...!Apropo, o sala de spectacol nu este chiar varianta optima pentru un concert al unei formatii de muzica pop!!!

A doua seara, parca mai putin friguroasa, dar mult mai obositoare, a inceput cu o goana cu masina prin Bucuresti, intr-o aglomeratie de nedescris si cu atentionarea vizuala a ledului...Nu mai e benzina! Ok, ne oprim sa punem benzina, dar unde?...ca in nebunia din oras era imposbil sa intorci...asa ca o manevra riscanta m-a readusi in centru, acolo unde tineam minte ca ar putea exista o benzinarie apropiata...Eram deja in intarziere, ar fi fost culmea sa mai fac si "pana prostului" fix pe dealul de la Academia Militara...!:)) Nici macar blonda nu eram, ca sa am o scuza, asa ca...."daca e bal, bal sa fie"....:))...Am ajuns intr-un final apoteotic, acasa, sa ma dezechipez si sa fug repede la concertul lui Phoenix......Ehehe, dar, raceala dragutza mi-a reamintit ca e atenta la fiecare schimbare de aer....de la rece la cald....ups.!...m-ar fi rapus imediat ! Incaodata nu puteam sa zic "ma bag in pat, iau doctorii si altadata concert", pentru ca o alta promisiune trebuia onorata...Asa ca am plecat spre Silver Church, mai mult din inertie.... Am fost intampinate la intrarea in club de o multime de oameni, care se calcau in picioare, in dorinta de a asculta muzica dlor preferata...Mai tineri, mai in varsta, barbati si femei cantau impreuna cu solistul trupei Taxi...Ne-am strecurat prin multimea dezlantuita spre un loc retras de la bar...Ce oboseala, ce raceala, ce temperatura? Nimic din toate astea nu mai existau...era doar o senzatie de bine...In asteptarea trupei pentru care venisem, am putut observa cu usurinta fericirea si entuziasmul tuturor celor aflati in club...Sub titulatura " Galele Studentesti", show-ul sustinut de Taxi, Phoenix, Timpuri Noi a atras generatii diferite, in diversitatea de ritmuri si sound-uri ...demonstrandu-ne ca muzica este receptaculul vietii...Phoenix au fost de departe geniali, vibrand in sufletele tuturor...acordurile si versurile ce strabat timpurile, pastrand magia muzicii de cea mai buna calitate...Am trecut usor cu vederea peste "toanele si fandoselile" unora din componentii formatiei....si ne-am simtit excelent...Seara s-a incheiat cu trupa "Timpuri Noi" intr-o forma excelenta, ce a electrizat sala...Pentru mine una a fost o revelatie, pentru ca un concert de acum un an sau doi, de la Hard Rock Cafe, nu mai prefigura o noua tentativa de a-i credita cu mai mult decat o trupa bunicica, dar cam atat...De data asta, orele s-au scurs fara a-mi mai cerceta cadranele ceasului...si am pastrat o stare de bine si azi, cand scriu aceste randuri...

Promisiunile odata onorate, mi-au dat si satisfactia unor momente frumoase....in compania celor mai bune prietene...Va pupacesc de va zapacesc!:))...: asta e replica de la Itzi Bitzi (program de radio pentru copii, pentru necunoscatori):P!

Cine sunt eu ?

2009-10-09T16:36:00.004+03:00

Trec direct in pilaf, ca parca ciorba nu are sens in acest capitol.

Fiecare dintre noi practica un numar de activitati pe zi: te scoli, manaci, te imbraci, te duci la serviciu, bei o cafea, pleci la munte, mergi la un concert, te duci la club, mergi la restaurant, te duci la film, vezi o piesa de teatru etc. Ce faci in momentul in care devii putin confuz si te intrebi pe tine insuti o serie de intrebari foarte manipulatoare: chiar imi plac aceste lucruri? de ce le fac? am chef sa fac asta? vreau altceva ? de ce nu pot sa iau o decizie ?

Genul asta de momente pe mine personal ma arunca in Matrix, e adevarat ca nu sunt foarte dese, dar si cand se intampla prezinta un deranj destul de mare pentru starea de spirit.

Acum ceva timp (aproximativ doua saptamani) am avut o "deconectare" mare de tot, manifestarea acesteia fiind foarte ciudata: nu imi placea nimic, orice lucru care venea in spectrul meu de activitati, pe care as fi putut sa le fac, il detestam, simteam nevoia de ceva nou, ceva doar pentru mine, ceva venit si facut din propria mea vointa fara sa fie influentat de un factor exterior.

Evident ca dupa, apare refluxul (bai sa imi traiasca mie, ce m-a apucat? ca mie imi place sa .... si acum zici ca sunt nebun) care dupa cum spuneam se manifesta printr-o melancolie abrupta.

Dupa, ca un casetofon blocat te tot intrebi: cine sunt eu ? cine sunt eu ? cine sunt eu ? cine sunt eu?

La un numar considerabil de secunde distanta, am avut revelatia! Da da da ! Am spart misterul!

Raspunsul fiind unul foarte simplu: Eu sunt eu si sunt anumite momente in care am nevoie de timp doar pentru mine! E un fel de egoism necesar, cand te saturi de lucruri si nu ai chef de nimic, trebuie sa iti dai seama ca ai stat prea mult prin civilizatie si ca trebuie sa iti iei un timp pentru tine, fara telefon, fara laptop, fara aglomeratie.

"EgoTimpul" meu s-a manifestat printr-o sticla de vin rosu, un pachet de tigari foarte bune si o carte veche, cantitatea de serotonina degajata in corpul meu a fost la gramaj maxim.

Morala zilei: Trage aer in piept si ciocneste un pahar in cinstea propriei persoane.

Metafora...

2009-10-07T02:56:00.004+03:00

"Ariciul" ...s-a hotarat sa-si mai inmoaie din tepi...O fi bine, o fi rau...timpul va hotara asta, insa nu va speriati...niciodata nu-i cedeaza pe toti...;)...intepatura lui punand sangele in miscare....:) In fapt, ii regenereaza, lasand sa-i cada sau sa se usuce....tepii ostoiti...Se stie ca, in caz de primejdie, are nevoie de ridicarea ţepilor si ghemuirea într-un fel de minge, cu capul ascuns în interior, fiind unica lui solutie salvatoare. Altfel, despre animalutul singuratic şi nocturn se spune, din vechime, ca ar fi urzit lumea prin masurare, ce e drept facand destule greseli, deoarece relieful a iesit in cele din urma neuniform si partial accidentat.:)) Se spune, de asemenea, ca e animal sfant, in ciuda greselilor pe care le-a comis. Se crede ca diavolul poate lua chipul oricarei fapturi in afara de oaie, albina si arici. Oaia e blagoslovita, albina e sluga lui Dumnezeu, in vreme ce ariciul ramane sfetnicul Domnului si totodata un erou civilizator. Astazi, exista si o noua specie, mai prietenoasă şi mai puţin înţepătoare, ce a devenit nouă modă în materie de animale de companie.

Blanduti, draguti si mai putin intepatori...dar tot "arici"...

Si, pentru ca, metafora aceasta mi-a fost sugerata de o foarte buna prietena(A.), am sa-i dedic acest post arborand un zambet larg in acordurile unei melodii superbe...si ii multumesc:)

P.S. Piesa lui Michael Buble - "Feeling good" mi-a fost dezvaluita de unul din comment-urile de pe CeRecomand.ro. Enjoy it!

Intrebarea obsesiva a prietenilor mei...

2009-10-01T18:51:00.004+03:00

Ma gandesc de cateva zile cum sa incep sa scriu acest post, subiectul devenind unul iminent, intr-o perioada in care cei din jurul meu cu obstinatie imi pun intrebarea: Cand te mariti? Am obosit sa raspund in fel si chip la intrebarea asta, si ce-i drept, am obosit sa o aud rostita...de cel putin 5 ani incoace(suna a cincinal...ce ai mai facut in ultimii cinci ani?:)))...So, dragii mei, va promit in modul cel mai ferm posibil, ca daca si cand se va intampla acest lucru: il voi face public!!!

Nu sunt si n-am fost, cred, niciodata adepta unei legaturi de acest gen, si nu pentru ca, in ultimul timp, am o meserie, care imi arata mai mult de ce sa nu fac acest pas....Nu! Nu e vorba de faptul ca ma plictisesc repede! Nu e vorba nici macar de faptul ca firea mea independenta ar contrazice o astfel de relatie...pur si simplu a fost NU. Poate e vorba de teama, poate e vorba de spatiu, poate e vorba de infrangerea unui sablon social....n-as putea spune despre ce e vorba...dar, in mod cert, pana acum, am refuzat categoric acest gen de angajament...

Optiunea casatoriei la 20 de ani a constituit panica.

Optiunea casatoriei la 23 ani a constituit incetarea iubirii.

Optiunea casatoriei la 25 ani a constituit amuzament.

Optiunea casatoriei la 26 ani a constituit rana.

De la 26 ani de ani, am incetat sa ma mai aflu in situatii care sa ma poarte invariabil spre un subiect delicat...El: Cand ne casatorim? Eu: Pai nu cred ca prea curand! El: Adica cand? Eu: Nu stiu daca...

Poate e vorba de moment, de prioritati, de persoane...si de multe alte elemente, care au convers in a-mi desfasura pasii in viata, fara sa ma marit pana acum si fara a-mi pune problema ca trebuie sa fac acest lucru.

Inteleg pe toata lumea, care se intreaba: DE CE NU?; ii inteleg pe parinti si pe bunici, care spera sa ma vada la casa mea( desi sunt, fie vb intre noi:))); la prieteni, care parcurg viata si asteapta sa ma alatur lor; la parteneri de afaceri, care ma privesc ca pe o femeie hotarata, autoritara si independenta, ce nu poate, zic ei, sa se simta incorsetata...Eu sper, la randul meu, ca toata lumea din jurul meu sa incerce sa inteleaga...ca un astfel de "pas in viata" tine de 2 persoane; ca nu am sa fac acest pas doar pentru a bifa si asta, si, ca, desi pretentiile mele sunt foarte mici.... pt. ceilalti... sunt foarte mari...si asta ma situeaza, de foarte mult timp, in sfera "oamenilor extrem de pretentiosi"...

Sper ca aceasta mica dezvaluire sa va raspunda la intrebarile obsesive care va framanta....si data viitoare cand ne mai vedem sau ne mai auzim...sa evitati sa reiterati o veche intrebare....Poate va veni ziua cand va voi suna eu si va voi anunta....ca sunt una de-a voastra, ca pana la urma sunt un om la fel de obisnuit ca si voi...:)

"Canto della Terra"

2009-09-25T17:14:00.004+03:00

Sarah Brightman in duet cu Alessandro Safina intr-o interpretare de exceptie!
-Live in Viena-

Enjoy it!

Angelic si malefic...intr-o singura seara, intr-un singur om...

2009-09-21T13:44:00.001+03:00

As putea reitera o idee mai veche, si anume, ca in fiecare din noi exista o parte buna, si o parte rea...As putea continua ...ca experientele sunt in acelasi timp si pozitive si negative, cum iar am mai spus-o, insa n-am sa revin la idei mai vechi, ci am sa descriu o seara de data recenta, ce mi-a dat senzatii contradictorii prin prisma observarii unui om...

A-ti desfata simturile in acordurile angelice ale unei viori blande, a deveni aproape extatic in amplitudinea sunetelor colorate si atent potrivite intr-o armonie muzicala, a simti cum pieptul iti tresare sacadat in ritmuri melodice ce te rup de-o lume materiala si-ti lasa posibilitatea sa intrevezi aura muzicii de inalta clasa...toate astea pot sa ti se imprime in memoria unei clipe, celebrand partea frumoasa dintr-un om....

A-ti acoperi urechile la intreruperea brusca a unor acorduri muzicale datorita unui mesaj lipsit de substanta; a privi decadenta data de aburii alcoolului ce inca transpar in aer; a fi nevoit sa urmaresti miscarile intortocheate si lascive ale unei suferinte in care unii se afunda, pentru ca nu mai au critica, bravand cu indecenta sub stindardul lipsei motivatiei primordiale....a iubi si a fi iubit....toate astea iti sapa in suflet memoria unei clipe, ce arboreaza prabusirea unui om, ce nu doreste sa se ridice....

Din fericire, totul in viata tine de alegeri si de asumarea consecintelor, nu inainte de a incerca sa inveti din ce ai gresit...Sa te afunzi ciclic intr-o mocirla dezumanizata, sub influenta alcoolului, a drogurilor, a limbajului depravat....nu sunt solutia problemelor sufletesti, ci este clar solutia optima sa te ratezi cu pasi repezi, indepartandu-te simtitor si de unicele borne ale unei supravietuiri minime....Cei din jur pot incerca sa empatizeze, pot incerca sa te sustina, pot incerca sa-ti intinda maini salvatoare, pot sa te iubeasca asa cum esti...dar nu pot face ei ceea ce doar tu poti face pentru tine....Nu pot trai in locul tau, nu pot face alegeri in locul tau, nu pot gasi solutiile benefice tie...ci pot fi pusi in situatia de a te privi cum te afunzi, oricat de rau le pare si oricat de mult le pasa...Ce este condamnabil este faptul ca uneori poti lasa impresia ca iti place sa fi compatimit si iti place sa cazi, singura vocatie fiind dezechilibrul....

Aceasta a fost, din pacate, experienta nefericita, la care am asistat, ....a unui om care cocheteaza cu ratarea...maleficul parand sa-i acopere aura angelica...Eu sper sa ajunga sa citeasca aceste randuri, si pariul lui cu viata sa fie unul castigator...Sper, ca in timp, sa aud de bine, eu una facand pasul in laterala...

Festivalul "George Enescu"

2009-09-16T22:37:00.004+03:00

Am citit pe diverse bloguri(aici, aici si sigur mai sunt si alte site-uri ) indemnul multora de a merge la Festivalul "George Enescu" si, desi, principial, ne spunem in sinea noastra, inainte de eveniment si in timpul acestuia, "da, sigur voi ajunge", evident ca in marea majoritate a cazurilor, ne reamintim dupa ce trece evenimentul, ca n-am ajuns.

Probabil ca asa s-ar fi intamplat si anul acesta, daca dintr-o intamplare fericita, n-am fi primit cadou, noi, biroul;)) ( sa mai zica cineva ca avocatura, astazi, nu-ti aduce si satisfactii spirituale)!, invitatii pentru ziua de vineri, 18.09.2009 sa ne delectam urechiusele si creierasii cu Enescu - Suita nr. 2 in Do Major op. 20; Ceaikovski - Concertul pentru vioara si orchestra în Re Major op. 35 si Prokofiev - Suita "Romeo si Julieta" - in interpretarea Sankt Petersburg Philarmonic Orchestra.

Abia astept sa ma duc si revin cu impresii. Cred ca am nevoie de o atmosfera rupta de ...un cotidian, ce, in ultimul timp, imi consuma nervii.

Caprioare de oras, animale de companie si chinuri fizice

2009-09-16T15:16:00.012+03:00

Salut, salut, da da puteti sa incetati cu aplauzele (acum intra un sunet de gat uscat)...bine ma, da, gata, stop aplauze! Merci merci (hai ca mi-am facut introul de printesa).

Sa incepem cu inceputul dragii mosului adica: Caprioarele de oras!
Pentru cei care nu stiu, caprioara de oras = curva, bagaboanta, femeie de moravuri usoare, tarfa, stricata, mizerie, prostituata, lista poate continua dar sunt sigur ca pana acum 99,38% din voi au inteles ideea.

In timp ce faceam niste analize pe net acum o saptamana am dat de o intreaga comunitate legata de prostitutia pe net : siteuri cu curve, siteuri cu baieti care merg la curve si spun cum a fost, siteuri cu foarte multe curve si cu baieti care ..... Ideea e ca singurul lucru care era saritor in ochi pe langa terminatii de genul FO KO OK MF DA RR ( care habar nu am ce inseamna, oamenii sunt destul de tari, au propiul lor dialect, frate am fost la Belissima72Sexy si am facut un FO si dupa un RR, dar, frate, esti nebun femeia face o MMK de am zis ca direct COF) era pretul...n-ai cum ..media era undeva de la 100 de euro pentru o ora.

Mintea mea cel putin vede situatia in felul urmator: daca in acea ora aveam voie sa o bat, sa o pun sa imi aduca mancare sa imi fac si treburile cu ea, eventual sa o pun sa imi si calce camasile, parca era mai justificat dar asa...ma sa moara vespasian (citit in engleza [vespeisan]) 100 de euro pentru o partita de amor ca nu zic f*#$%. Au innebunit "caprioarele", la ele nu e criza?!

Sfatul meu pentru toti baietii care fac reviewuri mai mai ca niste critici de film..."bois" de 100 de euro scoti minim 3 fete mai "vesele" in oras timp de 2 saptamani si cu singuranta (bine asta daca nu arati ca o amiba sau euglena verde), ajungi in locul cald cu 2 dintre ele (plus ca ai si satisfactia ca nu manca aia seminte si citea libertatea in timp ce tu dadeai din fund ca disperatul).

Animale de companie - si mie imi plac cainii, ba nene dar sunt unii atat de urati, dar atat de urati! incat nu inteleg de ce cineva ar vrea sa mai perpetueze rasa respectiva! Prietene schimba-ti dioptriile in puiutii mei nu vezi cat de nasol si cat de urat e! de ce ai vrea sa ai un Scottish Terrier sau alta ciudatenie a naturii!

P.S. Imi cautam animal pentru momentul in care....( cred ca sunt destul de capabil sa am grija de unul), si, asa am ajuns sa vad unele dintre ororile planetei.

P.S 2 Vreau un d'asta :

Chinuri Fizice

Aici e destul de simpla treaba, de luni, am zis eu ca e cazul sa ma duc la sala sa traiesc sanatos, plus alte chestii din capitolul : e bine sa faci asta, dar doare si nu stiu daca merita!

Momentan, de abia, pot sa imi misc mainile; sunt o febra musculara mergatoare, nu pot sa imi intind bratele si imi este dor de o mancare pe care scrie mare DIN CAUZA MEA O SA FACI CANCER!

Tocul "stiletto"...revine!

2009-09-14T23:26:00.006+03:00

Pasiunea pentru pantofii cu toc inalt, cred ca o mostenesc de cel putin trei generatii pe linie materna: mama, bunica si strabunica au inclinat spre un stil distinct de feminitate, la orice varsta...pantofii cu toc "cui".

Indiferent de dimensiunile fizice ale oricarei femei, pantoful cu tocul inalt a acordat o tinuta sexi, arcuind pielea fina ce se intrevedea sau nu sub faldurile vaporoase ale unor tinute lejere, spectaculoase, incitante si/sau oficiale.

Zilele trecute incercand sa gasesc pe net magazine care comercializeaza pantofi cu toc inalt( si f. inalt), am reusit sa gasesc si ce-mi place, insa, spre stupoarea mea, apareau intr-un blog specializat de colectii de rochii de mireasa si accesorii(de unde am si atasat aceste modele)! Cu exceptia unor perechi de pantofi albi, n-am inteles ce cautau acolo restul modelelor?! Ce, numai viitoarele mirese trebuie sa incalte asa ceva?! Hmmm! Evident ca NU! Si, ca sa confirme teoria unui bun prieten, care spunea..."Voi, femeile, cand intrati intr-un magazin, aveti al saselea simt cand e vorba sa alegeti cele mai scumpe produse, fara sa aveti afisat pretul", ete ca si "preturile", si marcile (Dolce&Gabanna, Christian Louboutin, Giuseppe Zanotti, Rupert Sanderson, Celine, Jimmy Choo, Jerome C. Rousseau, Pura Lopez) i-ar fi confirmat, incaodata, vorbele!

Eu va las sa va delectati, pentru cine are gusturi similare, si mai caut..., asta ca sa-l contrazic macar, in parte!

"Nothing but the truth"- intre idealism si pragmatism, intre principii si oameni; intre drepturi si putere

2009-09-08T04:16:00.017+03:00

"Nothing but the truth"(2008) este povestea unei tinere jurnaliste, care sub povara pastrarii anonimatului sursei informatiilor sale in dauna principiilor securitatii nationale pune, cel putin, sub semnul intrebarii, sistemul de drept care o acuza; principiile deontologiei profesionale; sentimentele materne; familia si nu in ultimul rand mentalitatile.

Este un film care pare sa desfida aparentul idealism al personajului principal, ce-si pierde libertatea, isi pierde familia, ii este alterata integritatea fizica si psihica, toate acestea in sustinerea principiului deontologic "don't reveal the source". De la familia care se vede marginalizata si se destrama; la editorii publicatiei ce urmaresc profitul; la insusi aparatorul ce pare a se inclina in fata presiunii umane; la acuzatorul inversunat pe actul tradarii si pana la decizia judecatoriilor celei mai inalte instante; ai putea spune ca esti in fata unei optiuni gresite din punct de vedere moral si legal al personajului principal.

Sfarsitul filmului va dezvalui insa ca nu e vorba de niciun fel de idealism, ci de un act clar de pragmatism, ce desi are o rezonanta profund sensibila, ramane un act de curaj si sacrificiu. Enjoy it!

P.S. Mi-au ramas imprimate insa cateva remarci, si anume :
" Oricat de generos, deosebit si bun ai fost in timpul vietii, la inmormantare, totul depinde de vreme"!

" A repurta o victorie, dintr-o grava eroare, e ca si cum ai lua cu asalt Rusia iarna"

" Atunci cand intalnesti un om adevarat, a apara un principiu este egal cu a apara o persoana".

Zane, spiridusi, basme si alte creaturi ale imaginatiei

2009-09-04T18:54:00.007+03:00

Acum sa nu credeti ca o sa abordez un subiect trist sau o poveste care o sa imi faca crocodilul din sufragerie sa planga ca nu e cazul ( tin foarte mult la sentimentele lui).

Ma gandeam sa incep cu vorbe grele, dar pana la urma ce rost are cand problema este atat de simpla, ca sa fac economie de cuvinte am sa spun un singur cuvant : societatea. Nu am nimic cu oamenii care sunt foarte ancorati si care traiesc fiecare moment cu picioarele pe pamant, care isi calculeaza fiecare bol de cereale, care au un plan pe 5 ani pentru cariera sau care considera ca propia placere este o suma de evenimente care nu trebuie exagerate. Pur si simplu multi dintre noi uitam sa visam, uitam sa traim intr-o lume a noastra, uitam ca o gluma porcoasa este amuzanta si nu neaparat: NU POTI SA FACI ASTA (de ce ? PENTRU CA NU E FRUMOS)!

Din pacate cred ca toata deformarea asta se aplica cam in tot ceea ce facem, de la relatiile interumane pana la felul in care privim ziua de maine. Poate ca ar trebui sa ne aducem aminte ca cele mai mari realizari ale omenirii au fost bazate pe vise care la un moment dat pareau imposibile, exemple sunt destule: sa nu uitam de Da Vinci, sa nu uitam de mersul pe luna, sa nu uitam de Harry Potter (este luat ca exemplu de business pornit de la fantezie) sa nu uitam de cladiri imense, sa nu uitam de noi...

Sper ca sa nu se inteleaga ca ar trebui sa ne luam fiecare cate o galeata de LSD sa ne punem pe canapea si sa vorbim cu iepurasul roz care a iesit din televizor cu o punga de pufarine in mana , trebuie doar sa devenim un pic mai umani, un pic mai deschisi, un pic mai optimisti, cand e vorba de realizarile noastre.

Nu trebuie sa traiesti numai in lumea ta ca ai mari sanse sa mori singur jucand table cu tine insuti, dar sincer acum, poti sa iti iei un concediu cateodata sa te intorci in locul in care nu trebuie sa te gandesti de 1000 de ori inainte sa zici ceva, locul in care prietenii tai sunt doar prieteni (nu aia cu care trebuie sa te porti nu stiu cum si nu aia de la care ai de castigat X lucru daca nu iti scoti capul din curul lor) si in care poti sa te porti exact asa cum vrei tu, ca pana la urma MANUAL DE CUM AR TREBUI SA TE PORTI CAND IESI DIN CASA
avem toti si il studiem inca de cand suntem mici.

Deja acum cum crocodilul vrea la plimbare si nu as vrea sa imi lase vreo surpriza pe covor, din punctul meu de vedere lucrurile sunt simple, traieste viata ca un om matur dar cu suflet de copil visator....Fetelor aveti o punga de pufuleti de la mine pentru ca stiti sa visati si sa fiti zane!

Back...cu "termen"

2009-09-04T03:17:00.019+03:00

Am revenit, dupa vacanta, asa cum am promis...nu inainte de a le da posibilitatea celor mai bune prietene sa-si astearna gandurile.....Mai bogata sufleteste, cu bateriile incarcate 150% asa cum ii spuneam unui partener de business, de curand, pregatita de provocari noi si vechi...Vacanta mi-a priit cu adevarat, asa cum se poate vedea din imaginile postate anterior...

Spuneam acum ceva timp, ca sufletul meu pare a fi prins de misterele vremilor de demult, decat de inovatiile vremurilor moderne...Adaptabilitatea si nevoia de a ma depasi ma plaseaza perfect in viata de zi cu zi, insa spiritual provocariile nu vin dintr-un viitor, care abia se ridica la inspiratia celor de demult...Daca observam cu atentie, putem distinge clar ca ceea ce, in trecut, consideram clarviziune, intuitie, inspiratie, astazi, o consideram inteligenta, perspicacitate, abilitate...dar, din pacate/din fericire, ceea ce am mostenit este de departe mai valoros, mai puternic, mai trainic, decat ceea ce azi incercam sa construim...Ciclicitatea vietii ne situeaza la o mare departare de ceea ce acum mii de ani era normalitate...

Intr-o singura privinta excelam azi, in diversitate si in autodistrugere, sunt cele doua aspecte ale vietii care ne reprezinta...

Pana si eu recunosc ca spiritual as fi fost inclinata sa aleg la un moment dat sa ma dedic artei, in general; istoria si literatura fiind pasiuni; insa material si faptic, am ales sa ma dedic unui domeniu pragmatic, convinsa fiind ca realitatea imi cere sa fiu mai mult pe picioarele mele, decat intr-o lume boema...Culmea e ca transcenderea de la lumea spirituala spre lumea materiala s-a realizat exclusiv prin intermediul celor doua pasiuni: istoria si literatura...Am imbratisat cu toata fervoarea unui invatacel o noua lume ce mi se desfasura, fiind convinsa ca e o noua treapta spre ceea ce urma sa devin si... asa a fost...Mi-am dezvoltat latura pragmatica zi cu zi, fortata uneori de imprejurari, abandonand, aparent, intr-un colt, latura spirituala, dintr-o imposibilitate de imbinare a celor doua, la aceeasi intensitate...

Fiecare din noi avem momente, cand sufletul si mintea concureaza intre ele, pentru a ne domina, cand una, cand alta.....Tindem sa lasam loc celei care este mai puternica...si asa ajungem sa facem alegeri, care daca nu sunt si cele mai fericite, fac loc ulterior, traumelor si/sau orgoliilor .... E un parcurs continuu, intre clipe fericite, deceptii, reusite, esecuri, orgolii si rani...Totul insa tinde spre o cunoastere de sine, care usor, usor ti se infatiseaza, indemnandu-te sa nu te mai lasi dominat de nici una din cele doua laturi ale tale; fiecare trebuie sa-si aiba locul ei, prezent in fiecare zi a existentei tale...Daca ai acceptat acest fapt si lasi loc fiecarei parti din tine sa se manifeste, continuu, atunci, in termeni unui concept nou, te bucuri de "inteligenta emotionala"...

Disponibilitatea emotionala, odata regasita, se poate lovi insa, uneori, de mari piedici, care oricat de mult incerci sa le inlaturi, ele se tot ridica...perturbandu-te...oricat de decis ai fi...! Ai momente cand simti ca poti duce mai departe; ai momente cand vrei sa iei pauza sau chiar vrei sa pui capat unei incertitudini continue....Te tin la suprafata sentimentele...si-ti dau forta...fie sa te inhami cu rabdare, fie sa intelegi "neintelesul " in speranta unei viitoare lamuriri...si orele, zilele, lunile trec in defavoarea ta si a "celuilat"...

Timpul poate avea efecte curative sau punitive...dar el curge continuu...Este singurul aspect care nu-l putem controla, insa il putem limita, acceptand in final ca "ceea ce nu e sa fie, nu e", si ca poate e timpul sa mergem mai departe...Trebuie doar sa-ti impui tie insuti...un termen, dupa care sa poti pasi linistit mai departe...stiind ca ai facut tot ceea ce ai considerat ca trebuie facut, calcandu-ti peste principii, orgolii si masti...si ca nu-ti poti reprosa ceva ...in viitor...Nimic nu depinde de o singura persoana cand e vorba de "doi", depinde de amandoi...in contributii diferite, dar permanent schimbabile...Nimic nu merge daca doar unu ofera, si celalalt doar primeste ...balantele trebuie sa se incline cand spre unul cand spre celalalt...varianta egalitatii fiind doar una ideatica...

Asadar, daca premisele vacantei m-au prins intr-o amestecatura de ganduri si sentimente; dupa vacanta, am inteles ca a venit momentul sa-mi fixez bornele disponibilitatii emotionale...si mi-am impus un termen...pana la care "celalalt" sa aiba posibilitatea sa incline balanta...

Nessebur(Bulgaria) ... intre arhaic si modern...sau ... estetica bunului gust al oamenilor simpli!(II)

2009-09-03T01:45:00.000+03:00

Nessebur(Bulgaria) ... intre arhaic si modern...sau ... estetica bunului gust al oamenilor simpli!

2009-09-02T21:38:00.001+03:00

My first

2009-08-26T01:15:00.003+03:00

E 0:22, marti, de fapt, deja miercuri, 26 august. In cateva ore plecam in vacanta. De obicei, imi vine inspiratia mai tarziu in noapte, dupa 1-2. Momentan, scriu intr-o agenda mica, sunt curioasa daca o sa o termin pana la intoarcere. Scriu cu rosu. N-am mai scris de ceva timp cu rosu. Imi placea culoarea, mai ales de la corecturile profesorilor. Mi se parea o culoare mai altfel... nu pentru oricine. Si scriu in agenda, pentru ca inca mi se mai pare impersonal sa scriu direct la calculator. Asa am facut mereu pana sa ajung la tastatura.
Anyway, am zis ca trebuie sa inaugurez si eu blogul... nostru... cumva. Doar ca eu sunt mai haotica in ganduri, deci mai greu cu structuratul ideilor.
Azi a fost oricum o zi agitata. N-am fost niciodata asa inaintea vreunei plecari. De exemplu, imi faceam bagajele intr-o ora, azi mi-a luat 4 ore. Si de data aceasta, am si uitat chestii, nu neaparat vitale, pot si fara (ma refer la oja si la ceara de par, imaginati-va "tragedie", pana si eu rad de mine). O sa dau vina pe raceala, care sper sa treaca de la sine cand o sa simta marea.
Mie imi trece totul de la mare, ma linisteste si ma elibereaza. Mereu vorbesc cu ea cand sunt acolo. Si anul acesta o sa am sa-i spun multe, iar ea o sa le inghita cu totul si le va face uitate (ha, Mel are niste pungulite de plastic frumoase).
Revenind, eu si marea suntem prietene bune, si cu scoicile, si pescarusii si nisipul. Si incep sa-mi aduc aminte de cum imi povestea cineva ca m-ar vedea la mare, tragand din tigara si tinand tigara putin mai in sus.
Pe acest cineva n-o sa-l las marii, pentru ca nu o merita si nici nu stie sa o iubeasca. Ori eu cand impart anumite lucruri cu anumite persoane, iar acestea nu stiu sa le aprecieze sau nu le inteleg, atunci mi le iau inapoi si le tin doar pentru mine.
As vrea sa vad delfini, insa nu stiu daca o sa am eu norocul asta, stiu ca va veni ziua cand voi inota cu ei.
So... eventual ne mai auzim de-acolo sau dupa. Inca 5 ore si suntem pa-pa.

To you.

2009-08-25T23:29:00.004+03:00

Stiu ca am stiut intotdeauna. Pe scurt. Recunosc ca am stiut de cand s-a pus prima data problema. Si am mintit. Da, am mintit. Am inceput prin a ma minti pe mine. Pentru ca daca eu credeam, asa era mai usor sa creada si ceilalti. Apoi te-am mintit pe tine. Si la sfarsit...am mintit restul lumii noastre.
Pentru ceva timp, a functionat, minciuna a tinut.

1.De ce am mintit: Am mintit pentru ca era mai usor de suportat si pentru ca vroiam sa cred ca minciuna e adevar si nu invers. Cu toate ca stiam, speram sa nu fie asa, speram sa mai existe o sansa sa ma insel in ceea ce stiam. Am vrut sa pictez realitatea cu culorii mai frumoase, mai vii, culorile unui tablou de valoare. Am vrut sa fie acel tablou, capodopera, care dainuie.

2.Cu ce am mintit: Am stiut uratul adevar si pentru ca nu am vrut sa il aceept l-am camuflat in altceva. Ce am stiu? Am stiut ca nu va merge...pur si simplu. Imi era mai usor sa creez si sa traiesc o minciuna, decat sa accept crudul adevar.

3.Ce s-a intamplat: A functionat treaba un timp, destul de bine chiar, apoi mai greu, dar mergea inainte. Apoi a stationat. Dupa care...tine-te, a luat-o la goana inapoi.
Si mai stiu si ce am simtit cand s-a spart buba cu minciuna. Macar daca o spargeam mai devreme, dar nu, am lasat-o sa creasca, pana cand a bubuit. Si a facut din capodopera mea un mare kitch.

Concluzia: Cel mai mult ma doare ca m-am mintit pe mine. A ramas acum dezgustul, sila, umilinta, si multa tristete. M-a sfasiat.
Asa ca, imi cer scuze mie, ca m-am amagit si ca mi-am provocat atat suferinta.

To you…I don’t love you anymore...

New look or new concept

2009-08-24T00:25:00.000+03:00

Intrucat zilele acestea gandurile mele sunt extrem de amestecate, neputand inca sa exprim ceea ce simt , m-am gandit ca un nou concept al acestui blog, ar fi o idee minunata. Asa ca, in cateva zile, imaginea si continutul vor cunoaste o noua perspectiva.

Personal, am pornit pe acest drum, manata de un imbold launtric de a ma exprima intr-un alt mod decat cel obisnuit, dar si la sugestiile prietenilor mei. De aceea, m-am gandit sa le dau posibilitatea sa-si astearna gandurile, in aceste pagini, facand primi pasi spre viitoare pagini personale.

Sper sa dureze, doar cateva zile, vizualizarea de noi template-uri, iar primele invitatii au pornit deja catre cele mai bune prietene...:)

Revin dupa ce ma voi limpezi; mai sigur, dupa vacanta......

Uite-o, Nu e!(II)

2009-08-20T18:00:00.007+03:00

Numarul "3" are conotatii biblice, se spune ca e numar cu mare insemnatate, pentru cei care sunt evlaviosi, dar si pentru superstitiosi...Departe de mine de a diminua simbolistica acestui numar sau de a o arunca in derizoriu, insa nu cred ca, in cazul dat, am sa gasesc vreo explicatie de orice natura ar fi ea...

1. prima data poti spune ca a fost ghinion;
2 a doua oara poti spune ca a fost coincidenta;
3. a treia oara este categoric...facatura.

Aaaaaa, si sa nu uit, cele 3 intamplari s-au desfasurat in timp, la o distanta de aproximativ 3 luni. Nu m-a lovit paranoia, nu am devenit peste noapte nici pioasa, si nici superstitioasa, dar clar ...remarc stupiditatea acestei intamplari.

Cum o fi sa-ti ridice masina, cam din acelasi perimetru, in intervalul mai sus-mentionat?
Ati putea spune, n-ai parcat cum trebuie.Mi-am spus-o si eu prima oara. A doua oara mi s-a parut cel putin ciudat, iar azi, a treia oara, am explodat! Din multitudinea de masini, A MEA iese in evidenta...ARE LIPICI, vorba unui prieten care s-a amuzat copios! Altora li s-a parut mai mult decat dubios. Si toti, imi spun, nu le poti face nimic.......? BA DA!

Prima oara mi-am zis asta e, ai gresit platesti, desi si atunci circumstantele puteau fi comentate; a doua oara m-am infuriat, pentru abuzul clar, si in multitudinea problemelor de care ma ocup, tocmai pe a mea am scapat-0 din vedere, si, s-a dus termenul de contestare; a treia, insa le va fi "cu noroc" domnilor politisti, desi sunt mai mult decat convinsa ca problema este in alta parte...firma de ridicat masini...ILCOR SRL. De ei promit, public, ca ma voi ocupa! Si acum, imi suna in cap, vorbele desantatului care se numea patron, si care mi-a spus..."lasati domnitza, nu va suparati, ca stim numarul si nu va mai ridicam masina!" O daaaaaaa, nu prea rar, ci regulat............ Daca ei spun ca aplica legea, si au, vezi doamne, paravanul politiei; legal, am sa le demonstrez cam ce putere poate avea un contribuabil nemultumit ...Probabil ca nu voi schimba nimic, insa ma vor tine minte.

Data trecuta am promis ca voi face un anumit lucru si pentru ca n-am uitat, subliniez: Oricui din sectorul 6 caruia i se ridica masina de catre Politie si doreste sa conteste procesul verbal in instanta, il asist "pro bono"!

Cheile Gradistei-Pestera-Magura-Curmatura-Predeal

2009-08-20T12:08:00.012+03:00

David Cook...o voce remarcabila

2009-08-19T03:48:00.010+03:00

Daca sunteti printre cei care urmaresc emisiuni precum American Idol, America's got talent sau Britain's got talent, ati remarcat o multitudine de talente, care ulterior si confirma aprecieriile publicului si al juriului.

Unul din aceste reale talente, cu o voce extraordinara este si castigatorul de anul trecut al show-ului American Idol - David Cook, parand initial un pusti nonconformist cu o chitara, ce s-a transformat in cateva saptamani intr-un star, culegand laurii, meritat.

Primul sau single, "Light On" a fost un real succes de pe albumul de debut "David Cook", urmand "Come back to me", "Permanent", "Lie" nelasand in urma "This is time of my life" cu care a incheiat show-ul "American Idol 2008" drept castigator.

In asteptarea urmatoarelor single-uri, am postat cel de-al doilea single, care se bucura ca si primul de videoclip. Enjoy it!

David Cook - Come Back To Me (Official Music Video) - Funny bloopers R us

Nisipuri miscatoare...

2009-08-18T01:17:00.007+03:00

Pasesti, uneori mai lin, alteori mai apasat, incercand sa-ti reglezi ritmicitatea miscarilor, chiar daca stii ca vei intalni si gropi ascunse si mogaldete inopinante, insa simti ca fermitatea pasului asterne o urma unica....Ai trecut pe acolo si amprenta trecerii tale ramane...Calea ce-o urmezi are o destinatie precisa, insa cea mai dificila parte a drumului abia urmeaza...Te indrepti spre zona "nisipurilor miscatoare"...acolo unde nu stii daca un pas ferm va afecta o pojghita firava...sau daca pasii plapanzi si rari, ce te intarzie, nu vor avea acelasi final...sa cazi pentru a te ridica mai puternic....

Ai tendinta de a-ti lua avant si a sari peste..., dar e timpul sa nu mai sari, daca vrei sa nu te mai ascunzi ... de tine insati... E timpul sa accepti ca trebuie sa-ti controlezi nerabdarea, asa cum ai invatat sa-ti controlezi impulsivitatea....Tot tu esti, insa mai matur...Nu te schimbi cu nimic, te completezi...Te redescoperi! Daca parcursul "nisipurilor miscatoare" se dovedeste a fi reusit...atunci poti disfruta momentul,...daca nu, vei mai avea de intampinat si altele....Pentru ca stii ca nimic din ce nu ai reusit odata, nu ti se va asterne lin a doua oara!..Menirea ta este sa reusesti pentru a te simti implinit...Daca aceste "nisipuri miscatoare" te-au ingenuncheat, pe urmatoarele sigur le vei parcurge fara gres, ca va fi a doua, sau a treia....incercare ! Important este ca-ti doresti cu ardoare!

Nu ai voie sa te afunzi, nu ai voie sa te temi, nu ai voie sa repeti la infinit saltul peste...Vine momentul cand fie reusesti, fie mergi mai departe...E greu sa parcurgi toti pasi, e greu sa te vezi ingenuncheat, e greu sa mergi mai departe....dar uneori e absolut necesar! Si cel mai greu este sa stii ca pana atunci ai reusit mereu ....dar de data asta e diferit... e sensibil, e fragil si e frumos...Iti poti permite sa pierzi sau esti indeajuns de puternic sa castigi? Poate da, poate nu...dar poti resimti, deja, adierea unui sentiment unic...prin toti porii.

Oricum ar fi ... merita ca ai incercat...sa-ti gasesti fericirea, asa cum, categoric, merita sa incerci ...in continuare...daca nu ai gasit-o inca!

The Yellow Smiley Face...

2009-08-17T15:57:00.017+03:00

E un filmulet realizat pentru un festival de scurt metraj, Portable Film Festival...: "Fata galbena" de Constantin Popescu...(dati click aici)

"Foca" imi zicea mai devreme, ca ne face neamul de ras,...asta ca e el internaut,...dar se stie cati fac si mai rau de atat:))....Cei doi tot mai au ...instructiuni...:))

Incredibil, dar adevarat....:))

Un crampei de ... rai

2009-08-12T14:45:00.020+03:00

Am reusit sa evadez 3 zile, la munte, dupa o reteta deja cunoscuta...eu si zapacitu meu de var...facem planuri, din timp, ...si ramanem in stand by...pana in ultima clipita...cand suna telefonul la 12 noaptea si zice, gata, ti-ai facut bagajul...plecam:))...Ce sa-i spui stai un pic...te conformezi...si asa...la 3 dimineata stai in cumpana: sa mai dorm 2-3 ore sau sa-mi fac bagajul...si te intinzi frumos in pat...asteptand sa sune ceasul la 6 dimineatza....Bun, sari din pat...si rapid...in 15 minute imbracarea, bagajul facut...si tust pe usa, ca sa nu intarzii...Capiata de somn cauti cheile de la masina, dai drumul la muzica tare, ca sa nu atipesti...si zburzi pe strazile singuratice ale Bucurestiului matinal spre locul de intalnire....Ok, am ajuns, toata lumea era mahmura, nimeni nu dormise in noaptea precedenta, deci nu eram singura...si ne imbarcam in masinute...spre Cheile Gradistei, alaturi de Maia, catelusa care ne-a insotit; o zvapaiata, ce ne-a facut sa oprim de cel putin 3-4 ori....Eh, in loc sa ajungem in 2 ore jumate, am ajuns in 5:))

Am mancat, ne-am cazat...ne-am odihnit cam 2-3 ore...si...ce facem? Pai, primul lucru am tintit...piscina de la hotel....mmmmmm, dar costumul de baie, era printre putinele si importantele lucruri care le uitasem in viteza de dimineatza....dar cum pentru orice exista solutii....am gasit...si tusti cu totii la piscina...Deja ne vedeam aruncandu-ne care mai de care spre superbitatea aceea albastra...dar surpriza...! Avusesem macar inspiratia sa incercam apa., era congelator, asa ca am migrat cu totii catre jacuzzi si sauna, nu inainte de a gusta toata lumea ...saritura mea fortata....in mijlocul ghetarului:)) Grav...imi venea sa-mi pun plapuma pe mine, cand am iesit....:))

Deja planurile pentru a doua zi, erau in malaxorul capsoarelor noastre...stabilisem ca inchiriem atv-uri si ca vom merge pe traseul Cheile Gradistei-Pestera-Magura-Curmatura...Ne-am reamintit cum un bun prieten, cam pe acelasi traseu, sarise de pe atv, inainte ca acesta sa se pravaleasca intr-o vale destul de adanca, proptindu-se intr-o capita de fan:))....Rasete , dar vai de el...si acum cand isi aduce aminte, rasul lui nu prea e colorat:))

Seara a fost una previzibila, desi stabilisem sa ne incingem la un joc de remi...(ca celalate jocuri le lasam acasa, eu, responsabila cu aspectul asta...deh, ce sa-i faci...viteza:))....in final, am jucat la nivel ideatic, fiecare in lumea viselor...Aerul de munte a fost de vina....si noi toti, zbuciumatii orasului, care nu punem geana pe geana, in mod normal, decat la ore tarzii in noapte...ete ca am aterizat la somn rapidamente....

A doua zi, insa, am compensat leneveala de cu o zi in urma, ne-am inchiriat 3 atv-uri si am pornit la drum, eu si zapacitul de Alex eram primii, ca deh stiam locurile, doar pe acolo copilarisem....si ce a urmat a fost distractie in toata regula...Am sarit pe toate vaile...Alex, nu eu pe langa el;....am luat toate curbele super riscant; s-a stricat minunatia de atv, fix , pe culmea cea mai abrupta; am incercat duritatea pietrelor pe partea noastra stanga....intrucat virajul brusc nu i-a reusit si am aterizat cu totul si cu hardughia aia de fier aproape pe noi;...am intrat pe albia unui vechi rau, care secase, pana sus in varful padurii, tot crezand unii din noi, ca trebuie sa ajungem la un drum....Da de unde! Am vizitat locurile in care copilarisem, desi casa se pare ca se demolase demult, dar marul si corcodusul inca mai erau in picioare, aplecati de greutatea ramurilor incarcate de fructe, dar si de anii care-i arcuiau in jos....Ciudata senzatie, sfredeleam cu privirea fiecare centimetru in speranta ca intalnesc orice familiar, insa si cu un sentiment profund...de indepartare...Totul era acum parcelat, garduri ingradeau si trasau acum o vale intreaga, ce altadata era populata de doua casute aproape lipite una de alta...As fi vrut sa urc la vecinii de pe celalalt deal, sa le bat la usa si sa le spun, suntem noi, Cristina si Andutu....dar Alex era deja marcat, si am abandonat ideea....incercand sa nu ne pierdem buna dispozitie de pana atunci....Am plecat cu ochii indreptati spre casele prietenilor din copilarie, cu dorinta de a reveni curand.....Din Magura, am coborat pana jos aproape de Zarnesti, la cariera de piatra, alegand traseul spre Curmatura....A trebuit sa abandonam atv-urile, si sa mergem pe jos, nemaiputand sa pacalim bariera care delimita inceputul parcului Piatra Craiului...Peisajul este unul spectaculos, stanci inalte pana la cer...trasau un defileu de piatra, ce altadata sigur a fost albia unui rau/parau....Stanci abrupte, negre, albe, rosiatice te copleseau prin semetia lor, fiind strapunse in diverse locuri de goluri negre....ce ascundeau in sanul lor...pesteri misterioase...unele cunoscute, altele necunoscute....Ne-am oprit sa mancam la o casuta rosiatica, ce adapostea salvamontul, privind doi alpinisti, ce-si intindeau coardele sa escaladeze acea fatada dreapta lucioasa si total neprietenoasa, dar care le pusese vointa la incercare....Priveau in sus, atenti, iar hotararea din gesturile lor arata ca nu se vor lasa coplesiti de aroganta stancii...Turistii se opreau si ii priveau in drum spre Curmatura, in tentativa lor de a escalada "batrana doamna".... Spre seara ne-am intors la Cheile Gradistei, pentru o noua incursiune la piscina, care era la fel de inghetata...

Mandra de mine ca am abandonat laptop-ul acasa, am remarcat ca ceilalti n-au avut puterea, asa ca luni seara ne-am inghesuit la receptie cu toti, ca sa-si urmareasca mail-urile, in timp ce eu cu obstinatie am refuzat sa ma uit macar ... Daca am reusit 2 zile sa nu ma mai gandesc la toate problemele profesionale, nici macar n-am vrut sa existe tentatia de a ma apropia de ele...asa ca i-am privit distrata cum se transformasera in micii negrii pe plantatie...Daca creierasul meu era linistit, asa l-am lasat, privind afara cum noaptea si frigul impresurasera muntele....Din cand in cand mai priveam spre laptop cum se desfasura pe multe pagini un contract, ce in final, stiu ,va urma sa ajunga la mine,...dar nu atunci; zilele urmatoare....

Receptia hotelului era arborata cu trofee vanatoresti, articole de anticariat, tablouri lipsite de vreo valoare, dar care pareau a masca bine atmosfera vetusta a unui colt de incapere; insa, in amalgamul acela de obiecte mai mult sau mai putin originale...mi-a atras atentia o fotografie inramata a unei femei trecuta de 40 de ani...Erau trei cuvinte scrise, pe acea sticla ce imbraca rama... ...Nu am indraznit sa intreb receptionera cine era femeia aceea, a carei privire pierduta si trista, indreptata intr-o parte, se odihnea pe un piedestal de marmura, chiar deasupra semineului....Probabil ca existenta ei fusese marcata de acel loc...Am parasit incaperea si ne-am indreptat spre hotel, rapusi de oboseala si de duritatea aerului rece de afara...In dimineata urmatoare urma sa plecam...

S-a facut ora 9 dimineata, stabilisem cu toti sa ajungem la Castelul Rasnov, apoi sa mergem in Predeal sau Sinaia, sa ne plimbam cu telescaunul sau telecabina, spre deliciul prietenilor veniti din State, printre care se afla si o tanara domnisoara, plecata in urma cu 11 ani, ce nu apucase sa-si cunoasca tara natala...Recupera usor usor, auzind-o cu toti cum gandea cu glas tare...cum ar fi sa ma intorc in tara?! Ei, da, bucurie pentru prietenul ei, si bucurie chiar si pe chipurile noastre, care abia o cunoscuseram...

In final, n-am mai ajuns la Rasnov, foamea tragandu-ne spre Office in Predeal sa ne linistim stomacelele ce dadeau semne de nervozitate...Ohoho si ce am mai stavilit-o....apoi, ca niste greieri bortosi, ne-am fi intins pe iarba la o mica lectura cu ochii inchisi, dar nu, ne-am indreptat spre tele-scaun...Ei acesta nu a fost un episod chiar pe gustul meu, dar cum frica te indeamna la lucruri marete, ete ca m-am suit....Cred ca am indoit fierul ala, dar si bratul lui Alex, care se stramba de ras, vazandu-ma ce zambet larg aveam pe toata fatza....Am devenit vorbareatza instantaneu....n-am privit in jos, pe cat posibil....si nu mi-am intors capul spre cei din spatele nostru, chit ca auzeam rasete sau tipete...Am ajuns teafara si nevatamata sus la cota 1450, unde frigul ne-a cam incercat...Totul era pustiu, cativa turisti...si in rest...o liniste mormantala...Priveam cu totii spre punctul de pe versantul din fata noastra...spre Cruce, care abia se intrevedea intre nori negrii ce se aglomerau ....Prea tern era totul, asa ca am coborat foarte repede....in intampinarea noastra iesind vesela Maia, catelusa alba, ce plansese cand ne-a vazut ca o lasasem jos, in bratele lui Nea Bebe...

Drumul spre Bucuresti a fost fara peripetii, cu muzica data tare si cu zbenguiala prin masina, Alex conducand la intoarcere, in stilul lui caracteristic, sportiv;)...Mi-am sunat prietenele, cum am ajuns in Bucuresti, inainte sa-mi recuperez masinutza, planificand intalnirea si depanarea intamplarilor, ce nu fusesera inca povestite...Agitatia din Bucuresti ne-a readus pe toti la starea noastra naturala...Reveneam intr-o lume nebuna, pe care o iubeam, pe cat o uram...dar ne simteam "acasa"...

O rupere de ritm citadin, intr-un crampei de rai...si totusi, la munte, a existat un singur gand care m-a tinut prinsa de Bucuresti...un gand... ce va dezvalui subiectul urmatorul post...:) Pana atunci poate reusesc sa postez niste poze facute la munte...

Atmosfera de vacanta...

2009-08-05T12:33:00.008+03:00

Ma uit la dosarele de pe birou, la agenda care-mi indica ca am de lucru, fara dubiu, si privesc in gol...Vad un alpinist ce escaladeaza tumultul lucrarilor mele...El se pare ca poate, eu momentan nu mai vreau....ma misc din inertie...

E inceputul lui august si pare sa fi iesit din ritm, mintea zburandu-mi la o numaratoare inversa... 22, 21, 20, 19...asteptand clipa cand voi face...jump...in masina...spre alte meleaguri....Daca as putea controla senzatia de vacanta, care ma incearca, poate mi-ar fi mai usor sa ma concentrez, dar unde nu-i, nu-i...Asa ca am ales sa imbin utilul cu placutul si....daca tot trebuie sa muncesc atunci ...o fac exclusiv cand am chef...doua trei ore pe zi...

E relativ placut, sa te trezesti la orice ora, sa te duci la plaja, sa citesti, sa te uiti la filme, sa te plimbi pe la terase si prin parc, sa te vezi cu prietenii cu care de altfel nu reusesti in tot timpul anului, sa razi si sa te amuzi de orice iti trece prin minte, si credeti-ma ca ...imaginatia nu-mi joaca feste, sa lenevesti...si chiar sa te plictisesti...cu un singur gand....urmeaza sa plec in vacanta...Ei vacanta, cel putin pentru mine, este altceva decat ceea ce am scris mai sus, este ...explorarea de locuri noi...chiar daca asta ar putea insemna o oboseala fizica maxima... Incarcarea bateriilor tine de ...ceea ce pot descoperi, si nu de ceea ce se prezinta...Ma pot plictisi foarte usor in locuri mirifice, dar limitate...De aici poate si optiunea clara in a alege muntele intotdeauna inaintea marii...Muntele este constant altul, se dezvaluie intr-o multitudine de fatete, chiar daca ai fost in acelasi loc, de o mie de ori....este eternul mister...al unei lumi ce asteapta sa o (re)descoperi mereu...

Cu toate astea, anul asta, vacanta am ales-o intr-un locsor la malul marii...recomandat cu caldura...si care, pare a imbina calmul cu agitatia, noul cu vechiul, boemul cu modernul, pare a fi ceea ce ma defineste......nimic plat.......

Si totusi, muntele nu va fi in pierdere, anul asta voi ajunge sigur in locurile ce-mi amintesc de o copilarie de vis...animata de ghidusiile unor tanci ce descopereau libertatea...cataratul in copaci; saritura cu sania in paraul semi-inghetat; cataratul pe crestele muntilor; fuga de bunici si hranitul cu corcoduse o zi intreaga...; fuga de urs, ce-si anunta simtita prezenta prin vuietul tulnicelor de pe celalat deal; culesul ciupercilor; ochisorii calzi si umezi ai vacutelor, ce nu anuntau ca o coada sau un corn, te vor atentiona ca le superi; groaza si lacrimile siruite pe obraji pricinuite de agonia unui vitel, ce se sugruma cu propriul lat; joaca cu orice catelus ce-si abatea labutele prin fata casei, in cautare de prieteni noi; glasul bland al preotului satului care ne aducea carti si ne iubea ca pe proprii nepoti si nu in ultimul rand...iubirea imensa a bunicilor, ce se manifesta permanent si intercalat, intre asprimea bunicii si blandetea bunicului...Aceste locuri le-am mai revazut acum 14 ani, intr-o scurta vizita de 3 zile...si ma pregatesc sa ma bucur din nou de ele...cu aceeasi ochi jucausi, in care se intrevedea, acum mult timp, ce dracii urma sa facem, desi paream niste ingerasi...

Continuu, asadar, sa numar...18, 17, 16....Vacanta vineeeeeeee!

Incertitudini!

2009-07-28T02:40:00.008+03:00

Sunt momente: cand ai impresia ca totul converge spre a te bulversa mai mult , decat spre a te elucida,...cand lucrurile tind spre a nu se intampla, decat a se concretiza.,..cand vezi cum totul pare sa se naruie sub privirile-ti neputincioase....Poate e doar o mica gaura neagra prin care suntem nevoiti sa trecem, oricat de pozitivi am fi...Crezi cu tarie ca maine e o noua zi, mai buna decat cea lasata in urma, insa o noua zi, si inca ....o noua zi...par sa te apese, sub presiunea unei asteptari ce se apropie cu pasi repezi spre final... ...Poate e vorba de o oboseala acumulata, de nervi stransi si stress, de caldura uneori sufocanta ... Poate e vorba de senzatia de repaus imprimata de lipsa forfotei orasului, cu care esti obisnuit, in timp ce tu te confrunti cu treburile de zi cu zi, indiferent de ce perioada a anului este...Poate este vorba de o saturatie de moment, ce trebuie anihilata...de cateva zile in afara cotidianului...Poate...

Si daca nu e vorba de asta? Daca doar ne pasa prea mult, uneori, sub privirile aproape opace, ale celor care ar trebui sa vada...Privim si ne lasam priviti, fara sa realizam, de prea multe ori...., asa ca, de ce nu, si altii ar putea face la fel...?!E trist, e greu, e obositor si uneori dezarmant...Si totusi...speram ca incertitudinile se vor transforma cu timpul in certitudini...bune sau rele, dar certitudini...Credem ca de noi depinde ca viata sa ne fie mai frumoasa, insa un dram de ...noroc, daca lipseste, ingredientele pot sa nu se omogenizeze niciodata...Acesta este singurul aspect, pe care nu-l putem determina...Este un "dat" sau nu...! E ca si cum am privi o ruleta, in miscare, al carui spin vibrant...iti lasa, pentru moment, impresia ca bila va zbura in afara mesei de joc...nimeni nu castiga, nimeni nu pierde..., doar se amana momentul...., saltand pulsul tuturor celor care au avut curajul sa-si joace sansa...sub linistea aproape impasibila a celor care stau pe bara si asteapta...ca altii ... sa castige sau sa piarda! Sa fii spectator poate insemna o experienta, insa nu poate implini o viata....

A interzice sau a spune "nu" neargumentat....eroare atitudinala!

2009-07-20T02:53:00.007+03:00

Imi amintesc o povestioara din paginile cartilor din clasele primare, ce mi-a atras atentia asupra semnificatiei cuvantului "nu"...Poate as fi uitat-o, daca, din cand in cand, mama nu ne-ar fi reamintit-o, in copilarie, oridecateori refuzam sa facem un lucru..."Fetita care l-a luat pe NU in brate!"

In timp, cuvantul "NU" m-a insotit si pe mine, ca pe multi altii, sub diverse intamplari, recunosc, intr-o revolta continua de a trece peste tot ceea ce semnifica el...Parintii cad usor in capcana acestui cuvant, impunandu-si punctul de vedere, rapid si categoric: nu ai voie...nu e bine...nu e frumos....Copiii, oricat de ascultatori ar fi, le dovedesc fie din curiozitate, fie din revolta, ca poate fi si..."da", doar pentru ca ei au nevoie sa exploreze...

Exista o importanta evidenta a acestui cuvant, si modul, cum si cand trebuie sa-l folosim, il descifram pe parcurs...Insa, ceea ce denatureaza sensul, uneori, benefic al acestui cuvant...este lipsa de argumente al celui care il sustine si ...atitudinea...

Lipsa de continut a "nu-ului" rostit.... poate caracteriza o persoana, poate sa-i anuleze sansele intr-un demers initiat, poate indeparta oamenii din jurul ei si-o poate priva de efectul placut al unor experiente noi...Acel "Nu" este un simbol al temerilor lui, care-l vor inchista pana la refuz, croindu-i o poteca ingusta si batatorita, pe care-si va imprima pasii nesiguri, sfarsind de cele mai multe ori prin a fi dezamagit de propria existenta...

Inceputul oricarui curs de comunicare, te invata inca din primele ore, ca trebuie sa eviti sa incepi o propozitie cu "nu", daca vrei ca mesajul transmis sa fie receptionat pozitiv...In viata, insa, cursurile de comunicare sunt doar pentru un procent infim, de ajutor; pentru ceilalti , experientele sunt cele care ii ajuta sa inteleaga capcana in care pot cadea...rostind "NU".

A-ti completa rubricile CV-ul cu: NU am experienta; NU detin permis; NU am hobby-uri...este un tablou elocvent al personalitatii celui care l-a intocmit si acest CV sigur va sfarsi, mototolit, intr-un cos de gunoi ...

A refuza categoric sa mergi intr-un club nou, doar pentru ca nu stii cum va fi, daca va fi atmosfera frumoasa, daca va fi muzica buna.... te priveaza in mod cert de diversitate si senzatii noi...

A interzice cuiva sa faca un anumit lucru, doar pentru ca beneficiezi de ascendent emotional si pozitia dominanta iti permite asta, te face sa pierzi... prin indepartarea, fie fizica, fie spirituala, a celui caruia te adresezi ...Acest ultim exemplu, adus de curand intr-o discutie de o prietena, este atat de des intalnit, dand nastere la prapastii atitudinale in relatii interumane...Poate din lipsa de timp, din frica, din nepasare, din neglijenta sau din ingustime, uitam sa explicam acel "nu", atunci cand el trebuie argumentat...Ne place sa spunem ca suntem egali si ca beneficiem de aceleasi drepturi, dar apelam prea des la "interdictii" unii catre ceilalti, doar pentru ca ne simtim bine cand ne impunem propria vointa, lasand in urma faptul ca...., uneori, ne pasa...Asa se intampla ca rupturile produse de efectul unor interdictii repetate, autoritare si nejustificate, lasa urme mai adanci celui care candva a abuzat...de sentimentele, dorintele si nevoile celuilat....

Mama, cu mult timp in urma, ne-a invatat lectia asta, intelegand ca firiile independente ale celor doi copii ai ei, nu numai ca vor refuza sa accepte un NU, dar vor si intoarce, usor, argumentele uneori firave, de care se folosea...Asa ca ne-a oferit libertatea de a face ce vrem, asumandu-ne si responsabilitatea a ceea ce urma, punand pe umerii nostrii consecintele propriilor fapte...Ne-a invatat ca ... independenta este, pe cat de frumoasa si de tentanta, pe atat de grea...si ne-a lasat sa ne luam zborul, mascand exemplar grija ei materna uneori exagerata, prin exercitiul evitarii cuvantului "nu"...A mentinut dependenta mama-copil, oferindu-ne independenta...Inteligenta atitudine :)

Paris, annee precedente...

2009-07-14T23:37:00.046+03:00

Simboluri:

Sacre Couer

Le Tour Eiffel

Place de la Concorde

Louvre

Notre Damme

Dome des Invalides

Imagini din Paris

In asteptarea vacantei....rememorez: Elvetia ...

2009-07-13T19:46:00.038+03:00

Simboluri Elvetiene:

Zurich:

Luzern(Lucerna):

Peisaje:

Stanserhorn:

Ascona:

Locarno:

Directia 5....dezamagitor!

2009-07-12T03:54:00.007+03:00

De ani buni ascult cu mare placere Directia 5, considerand-o mereu una din cele mai bune formatii de la noi...Spuneam, de curand, ca, din pacate, nu am mai auzit o piesa noua a lor...Chiar crezusem ca s-au despartit...Seria concertelor din Silver Church Club a fost o prima veste buna cu promovarea noului album "Best of"...Atent mediatizat acest eveniment, sunt convinsa ca s-a dorit a fi si o revenire in inimile fanilor lor...In fiecare inceput de week-end, vinerea, de la ora 22.00, cei 4 urcau pe scena din Siver Church si incantau auditorul....Asa am crezut si asa mi se spusese, ce-i drept, de cei care asistasera la primele lor concerte...Desi mi-am dorit, nu am reusit sa ajung sa-i ascult pana ieri, cand se anuntase mare concert mare, la sfarsitul stagiunii primavara-vara...acestia urmand sa-si reia concertele in club incepand cu 25 septembrie...

Zis si facut, impreuna cu prietenii ne-am instalat in club, dupa ce cu grija ne ocupasem de rezervare din timp...S-a facut ora 11.30 si show-ul ar fi trebuit sa inceapa...Uitasem sa va spun, ca la sosirea mea, toata echipa tehnica impreuna cu trupa erau tintuiti in fata clubului, cu chipuri plictisite, nedand impresia ca va urma un show de zile mari....Daca asta a fost doar o impresie, ceea ce a urmat a confirmat-o...

Asadar in jurul orelor 12 noaptea, cei 4 reusesc sa urce pe scena...si incep sa sune primele acorduri...O melodie, doua....am crezut ca era vorba de incalzirea vocii, de acomodarea cu instrumentele, de ....Nu radeti, ca asta am sperat....Dupa primele 5 melodii, deja plictiseala si somnul isi pusese stapanire pe noi...Replica unei prietene, revoltata, de altfel ,de ceea ce vede, ne-a adus pe buze tuturor un zambet ...."N-ati adus si voi niste carti, sa fi jucat un rent, ceva, ca mai am un pic si adorm"! Nu era exagerare....Ceea ce se intampla pe scena era insa si mai stupefiant...baietii din trupa ieseau unul cate unul, ba sa bea apa, ba sa se mai destinda, parand ca asistam la niste repetitii ratate...Singurii care pastrau aparenta unui concert erau Cristi Enache si Nicu Damalan...restul ...no comment! Noroc cu o petrecere a burlacitelor care au mai animat atmosfera, parca dezmortindu-i si pe ei un pic....Asta cred ca i-a si inspirat si au reusit sa cante o piesa binisor..."Esti ingerul meu"

Si-au luat la revedere foarte repede, dupa maxim 9 piese, si, fara sa fiu rea, pot spune ca tuturor ne-a parut bine...Aveam nevoie de ritm, voie buna, de o seara de vineri vesela, nu cu "mos ene pe la gene" si cu gustul amar lasat de o trupa care se situa, cel putin candva, in elita muzicii romanesti...

Daca era vorba doar de o impresie singulara, as fi zis ca sunt eu prea pretentioasa, insa am fost vreo 10, toti dandu-ne coate, tolaniti pe o canapea confortabila, ce nu o paraseam decat daca eram in pericol de a adormi...Dezamagitor!

Sper ca reluarea concertelor in septembrie sa le aduca si entuziasmul de a canta si nevoia de a-si mentine standardele, pentru a-si pastra fanii; pentru ca despre fani noi nu se poate discuta... cel putin, NUin seara de 10 iulie 2009 !

Pana atunci, piesele care i-au consacrat se pot asculta pe Youtube, pastrand vie imaginea unei trupe, care ieri stralucea, iar, azi, pare sa apuna... Trist, dar omenesc...

Bucuria neasteptata a "copilului nimanui"...

2009-07-10T19:14:00.012+03:00

Deschizi usa si privirile iti sunt oprite de un castel de jucarii si maimutoi, mai mari si mai mici, colorati, veseli ....toti etalati pe terminatiile unor arcade maronii ce destind liniile drepte ale dormitorului: catelusi, trolii, pisicutze, papusi, ursuleti, reni, iepurasi ... Fiecare din ei isi au povestea si numele lor...tronand in pozitii lejere, pastrand impresia ca lumea de basm din gandurile copilariei ramane prezenta...

Copilul din noi se bucura ca inca exista un coltisor de vis...insa, un gand strapunge aroma unei clipe...oare cati copii nu au posibilitatea sa viseze, sa se bucure de miscariile caraghioase si zambetul larg, atent creionat, ... ale unor companioni de plus...Saracia, neputinta, tristetea, din pacate, sunt prezente in viata multor copii, dar cel mai tragic se resimte in cazul "copiilor nimanui"....cei carora iubirea parintilor le va lipsi intotdeauna, purtand, in sufletele lor, stigmatul ...abandonului ...

Amintirile unei copilarii pline de jucarii, sofisticate si diversificate, oferite cu drag de parinti, de Craciun, Paste, Iepuras, zi onomastice si zile de nastere, si cu ocazia unor...plecari in strainatate...sunt adanc impregnate in sufletul tau...ca si cum ieri a fost...Inchizi ochii si retraiesti bucuria clipelor cand deschideai cadourile....si te minunai....

"Copii nimanui" ...aproape ca nu cunosc aceste clipe...cu atat mai mult cu cat sunt adapostiti ...in locasuri, pierdute pe stradute laturalnice la periferia unui cartier marginas...Nici macar nu se pot bucura de bunavointa sistemului institutionalizat, care obliga pe oricine doreste sa faca cadouri acestor fiinte napastuite...sa obtina intai o multitudine de aprobari...Te pierzi in formalitati, sub ochisorii tristi ai lor, care iscodesc...dupa o raza de lumina sufleteasca...Doar ingerasii sunt cei care par sa le citeasca dorintele, coborandu-si aura spre ei...oferindu-le speranta...unei zile mai bune...

Cum oare poti evita astfel de piedici? Si raspunsul vine salvator... Lacasul Domnului poate sa le ofere celor in nevoie materiala...aceste mici bucurii...Daca intalnesti si o tanara inimoasa, ce nu vede nici o problema in a depozita aceste mici daruri, pentru a le darui micutilor, atunci te poti simti impacat...

Oricat de atasat ai fi de fiecare simbol material al copilariei, cel spiritual pastrandu-l in sertarasul ermetic al sufetului tau, nimic nu poate fi egalat cu privirea unui "ingeras" care invata sa zambeasca cu fiecare jucarie primita...Merita sa incercam mai des...

Optiune dificila...

2009-07-10T03:27:00.006+03:00

but, finally, I decided...

O frumoasa zi de vara :)

2009-07-05T13:11:00.010+03:00

Vi s-a intamplat, sunt convinsa, sa va treziti dimineatza cu o stare de bine inexplicabila...amplificata de soarele care iti strapunge ferestrele...spunandu-ti..."trezeste-te copile..." Esti un somnorici, care abia intredeschide pleoapele, cu un zambet pe chip si cu trupul arcuit intr-o miscare a muschilor ce par sa se destinda...Wake-up, iti spui....si saltul din pat vine pe masura arcuirii initiale...Inceputul unei zile atat de frumoase nu poate sa nu aduca o cafelutza calda a carei aroma te imbie sa o adulmeci, inainte de a o savura...Ai o mie de ganduri care nu se mai aglomereaza si intercaleaza, te simti sensibil si fericit, e una din zilele acelea in care simti "ca toata lumea e a ta"...Te simti puternic ...

Ciripitul pasarelelor de pe ramurile copacilor ce-ti umbresc geamurile sunt primele acorduri ale unei zile ce va tresari la trilurile starii tale de bine...Vocea mamei care te dojeneste ca nu ai luat micul dejun inca; copertiile uzate ale cartii de pe noptiera, ce asteapta sa te prinda in lumea ei; pasii bunicii ce te anunta ca urmeaza o imbratisare si un sarut parintesc; prietenii care iti dau semn ca o noua zi a inceput si pentru ei; petalele portocaliu-rosiatice ale unui trandafir ce troneaza pe birou; muzica, care intotdeauna te-a insotit,....o mica parte din frumusetea unei zile de vara...Este sigur una din zilele acelea, cand te sui in masina, apesi acceleratia, si zbori fara o destinatie cunoscuta...pur si simplu iti doresti sa-i intorci lumii ...zambetul tau!

Nu exista motivatie, explicatie sau consecinta vreunui fapt, pentru care dimineata ti se dezvaluie...ca un colt de rai...E ca si cum sufletul si creierul au convenit sa-ti acorde un moment de ...fericire...Tu trebuie doar sa-l exploatezi la maxim, pentru ca motive pentru a fi dezamagit, suparat, nervos, iritat, ranit ...se gasesc "slava domnului"...

Bucuria unei astfel de zi, in care sa simti fericirea prin ridicarea pleoapelor...bucurandu-te de ce ai, fara a resimti minusurile, o doresc tuturor... Va spune asta o "sticla multicolora" ...

Cazul exploratorilor speologi...sau ...Cand Legea si Morala sunt in conflict! CONCLUZII

2009-07-01T02:49:00.015+03:00

Spectaculosul caz al "exploratorilor speologi" l-am prezentat intr-un post anterior, si am promis ca voi reveni cu dezbaterea avuta cu prietena mea pe marginea acestui subiect...

Am sa incep cu faptul ca acest caz pare a fi cunoscut unora, asa cum si noua ni s-a parut...Un caz oarecum similar a fost ecranizat, in anul 1993, "Alive", in distributia caruia s-a regasit Ethan Hawke(noroc cu Irina ca si-a adus aminte cine juca in film;)...Filmul a avut la baza o intamplare reala, a unei echipe de sportivi, care sunt nevoiti sa supravietuiasca in munti 72 de zile, dupa ce avusesera un accident de avion....

Ce este similar in cele doua cazuri prezentate, este ideea ca, uneori, o fapta abominabila, precum canibalismul, poate avea ca fundament ratiuni morale.
Ce le detaseaza, principial, insa, este faptul ca in primul caz crima premerge actul de canibalism, iar in al doilea moartea naturala justifica necesitatea actului de canibalism.

De la aceasta "similaritate de situatii" dezbaterea noastra a fost initiata, fiind pe parcurs atrase evident de cazul controversat, ce prezenta cu adevarat provocari interpretative...

Daca asupra problemelor de drept ce suscita interesul oricarui teoretician si/sau practician al dreptului nu voi face aici vreo analiza, decat tangential; asupra aspectelor morale insa va voi dezvalui concluziile la care am ajuns, dupa ore intregi de discutii, cu argumente pro si contra...

In opinia noastra, cei 4 speologi nu se fac vinovati de omor cu intentie si implicit nu pot fi condamnati la pedeapsa capitala, urmand sa fie achitati. Sa fi ajuns noi la o astfel de concluzie, din ratiuni morale, avand in vedere trauma fizica si psihica prin care acestia au trecut? Dar ce ratiuni morale ne-au facut sa justificam crima? Pe mort cine il apara sau cine ii cauta dreptatea?

Fara a imbratisa deloc ideea ca "intotdeauna, mortul e de vina" si acceptand ca informatiile despre acest caz sunt reale, desi ar fi putut suscita o multitudine de intrebari colaterale, amandoua am considerat ca, odata blocati in pestera, fara o perspectiva reala de a fi salvati, si fara suportul material si psihologic al celor de afara, cei 5 speologi s-au desprins definitiv si irevocabil de scara valoriile sociale, fiind nevoiti sa-si gaseasca noi criterii de convietuire si implicit de supravietuire. Asupra acestor noi valori grupul celor 5 au convenit, in unanimitate, manati fiind de un singur tel: supravietuirea. In ce masura instinctul de supravietuire are un izvor pragmatic sau un izvor emotional, nu am ajuns la o concluzie comuna; eu mentinandu-mi parerea ca omul cand este pus in fata unor situatii limita, ce pot aduce atingere integritatii lui fizice si /sau psihice, nu actioneaza emotional, ci pragmatic...singurul scop, cu orice pret, este supravietuirea. Opinia prietenei mele a fost diametral opusa, apreciand ca accesul de emotivitate extrem de ridicat provocat de iminenta unei morti premature il face pe om sa actioneze, in afara limitelor, pentru a se salva...Nu stiu care dintre noi doua are dreptate, sau daca este o problema legata de dominatia emisferelor cerebrale(stanga sau dreapta), insa indiferent care este izvorul din care se naste "instinctul de supravietuire", cei 5 speologi facusera un pact, si anume, unul din ei se va sacrifica pentru ca ceilalti 4 sa supravietuiasca, alegand o metoda aleatorie in a-l desemna pe cel ce va deveni jertfa...

Istoria omenirii ne-a exemplificat in fiecare etapa a sa, ca instinctul de supravietuire a fost motorul evolutiei speciei, iar cei care nu au respectat regulile au sfarsit prin a fi sacrificati, sub presiunea celor multi, pentru a se evita haosul, anarhia si, in final, pentru a se detine controlul.

Din nefericire pentru Whetmore, dezicerea de "noile reguli" intr-o clara pozitie minoritara( 1 la 4) ar fi fost mai mult decat suficient pentru a fi sacrificat, indiferent de stadiul evolutiv, insa, cu toate astea, ramasitele unor valori sociale imanente, i-au determinat pe cei 4 sa-si respecte cuvantul si sa se supuna solutiei fataliste alese: jocul de zaruri..."Alea iacta est"! Zarurile l-au desemnat, de fapt, pe Whetmore "mielul sacrificat" si astfel "destinul lui a fost marcat de soarta" ...In acest context, cei 4 nu au absolut nici o vina pentru ca au supravietuit, prin uciderea acestuia ...

Faptul ca cei 4 s-au intors la vechile valori, implicit aceasta insemnand drepturi si obligatii sociale, nu inseamna ca pot fi judecati si sanctionati pentru fapte ce au exces unei organizari sociale ... Nici fapta, nici norma, nici sanctiunea nu s-au infaptuit in cadrul comunitatii in care s-au intors, si pentru a fi plastici, e ca si cum "o fapta petrecuta in urma cu 300 de ani s-ar judeca si condamna dupa o lege de azi, in conditiile in care atunci nu era considerata infractiune, azi fiind"... situatie pe cat de utopica, pe atat de imorala...

Un caz pe cat de controversat, pe atat de fascinant !

The Coffeehouse -Yahoo Music Launchcast

2009-06-28T23:56:00.004+03:00

Pentru cei care asculta Yahoo Music Launchcast Radio, pe messenger, recomand sa ascultati The Coffeehouse, un post de radio, ce sub stindardul "Get real variety with an edge, but never lose the vibe", aduce in prim planul auditoriului muzica de foarte buna calitate, noua si veche...:) Printre cei promovati, sunt: James Morrison, Jason Mraz, Snow Patrol, Keane, Matt Nathanson, Daniel Powter, The Fray, etc...
Incercati:
http://player.play.it/player/yahooplayer.html?v=4.5.23&po=0&ur=1&us=1&id=9238

Itinerarii "cu tematica" prin tara: Baia Mare...

2009-06-27T14:07:00.007+03:00

Am initiat acest topic cu ceva timp in urma, prin prisma faptului ca utilul se poate imbina cu placutul...O calatorie in interes profesional poate constitui si o oaza de linisite, de calm, de bucurie...

Daca exista un loc in tara, unde oamenii sunt, tot timpul, zambitori, placuti, linistiti, binevoitori...acela este cu certitudine Baia Mare, un orasel in zona de deal, scaldat de apele raului Sasar, cu case frumoase si cu imense zone verzi...N-am apucat sa-l vizitez, timpul practic comprimandu-se intre cazarea la hotel, micul dejun, meeting-ul prelungit, plimbarea cu taxiul si intoarcerea la hotel...Desi timpul a fost scurt, iar vremea nu foarte prietenoasa ... tot am fost impresionata de atmosfera acestui mic orasel transilvanean ce se situeaza la opusul metropolei din care am venit...

Dimineata la orele 7, orasul era adormit, stropii mari de ploaie lasandu-ti impresia ca atmosfera este una de vacanta, ademenindu-te intre faldurile asternuturilor imaculate si moi...Micul dejun a fost initiat de noi ( eu si Dee), cele care eram in afara ritualului baimarenilor, ce coborau sa ia masa, incepand cu orele 8...Mancarea a fost abundenta si delicioasa, amintindu-ti parca ca, intr-o lume normala, masa de dimineata trebuie sa fie una consistenta...Sub privirile calde ale personalului ce deservea hotelul ne-am indreptat spre camera, nu inainte de a fi surprinse de remarca unei doamne intre doua varste..."sa va fie de bine si odihna placuta"...Hei, oare crezuse ca am venit in vacanta sau se citea pe chipurile noastre ca somnul ar fi fost prioritatea numarul 1...?! Calatoria cu trenul spre Baia Mare la vagonul de dormit a fost o adevarata distractie....am ramas impresionata de serviciile CFR-ului...o cabina cu doua paturi curate, cu absolut orice necesar, oglinda, lumini de toate felurile(de citit, de camera, de veghe...wow)...loc sa-ti sprijini piciorul...masuta...priza, portmantouri, ....cafeluta f buna servita, la orice ora, de un domn amabil....Am vizionat vreo 3 filme si nici nu stiu cand am ajuns la destinatie, fara sa apuc sa dorm ...

Reintoarcerea in camera a insemnat pentru mine dilema intre tentatia de a ma odihni putin sau pregatirea pentru "meeting-ul" ce urma sa aiba loc in mai putin de o ora jumate...Am cedat tentatiei de a ma odihni, macar o ora, urmand sa-mi reiau vechiul obicei de a ma imbraca in viteza, de a lectura in diagonala ceea ce urma sa discut si a sari in taxi pentru a ajunge la timp...Am atipit o ora, fiind trezita de telefonul ce-mi reamintea faptul ca ziua de munca si nu de vacanta ...incepuse pentru toata lumea...Primul telefon imi semnala faptul ca intalnirea programata va fi amanata inca vreo 2 ore, tocmai cand vremea se imbunase, soarele isi facuse aparitia energic...incalzindu-se instantaneu...Dap, nici la plimbare nu ma puteam duce si nici pe terasa nu se mai putea sta; scaunul devenise incandescent....

"Meeting-ul" a durat ore, reducand simtitor posibilitatea de a mai putea avea timp sa vizitez orasul...si, din pacate, asa s-a intamplat...Am apucat sa merg intr-un frumos local "Roma" de pe Bucla(Spanzuratoarea...din spusele localnicilor)...si m-am antrenat in discutii cu Dee si cu un domn avocat, ce ne spunea, cat de neintelesi suntem noi, bucurestenii....Ei asta ne-a captat atentia: am aflat pentru prima oara, ca in acceptiunea lor, bucuresteni vorbesc mult prea repede si cu dialect...wow....Curiozitatea m-a determinat sa-l intreb ce presupune..."dialectul" bucurestenilor...si mi-a dat un exemplu, pe care recunosc, ca nici eu nu-l agreez, insa pe el chiar il depasea sub aspectul intelegerii verbale....ex. :"Daca e, te sun eu"....:))...Mai departe, ne-a spus ca mentalitatiile baimarenilor sunt extrem de traditionaliste si ca sunt selectivi. si exclusivisti...De aici poate ca, in mare parte, si-au pastrat valoriile sociale de-a lungul sutelor de ani, nefiind deschisi la influente majore...Din acest punct de vedere, barbatii isi pastreaza simtul cavaleresc in prezenta unei femei, doar daca nu o intalnesc in business, cand misoginismul poate sa-i caracterizeze...Nu dau credit femeilor in latura profesionala, fiind marcati de ideea ca "femeia trebuie sa stea acasa, sa aiba grija de casa si copii"....

Intoarcerea la hotel, a ocazionat o plimbare mai lunga prin oras, cu taxiul, cerand detalii despre ce am putea vizita...Am fost martora si unei intamplari pe cat de haioasa, pe atat de surprinzatoare...la o mica intersectie, o batranica a traversat o straduta ingusta, fara sa se uite ca de pe ambele sensuri de mers se indreptau doua masini, si s-a oprit fix in mijlocul drumului...Intr-una din masini ne aflam noi, insa soferul celeilate masini, care a vazut cum ii taiase fata, a oprit si a ramas perplex cu privirea atintita spre aceasta....Soferul de taxi, care ne conducea, a bufnit intr-un ras copios, nevenindu-i sa creada cum batranica, asa calma, statea in mijlocul drumului, fara sa schiteze vreun gest de panica, la aproprierea celor doua masini....In rasete continue, ne-a dus pana la hotel, urandu-ne o zi placuta in continuare....Evident ca atat eu cat si Dee...am ramas mute de atitutidinea tuturor...vizualizand o scena identica in Bucuresti, care, in mod cert, s-ar fi lasat cu itirea pe geam a capetele celor doi soferi , ce ar fi injurat birjareste, pe cea care le pusese reflexele la incercare....Da, asa cum spuneam, ... alt loc, alti oameni, alta atitudine...

Vizita in oras a fost contramandata, de o ploaie naprasnica, dar care pe mine m-a inspirat la o somnoterapie de 2 ore :))...N-am reusit sa-mi vad prietenii din Baia Mare, n-am reusit sa vad centrul vechi, n-am reusit sa ajung la pizzeria recomandata de un bun prieten, n-am reusit sa ajung la Sapanta....cu aceasta ocazie, dar nu le voi rata pe viitor...O calatorie "cu tematica" ce mi-a dezvaluit un locsor din tara asta ideal pentru a-ti spala creierasii de stress...si un loc ideal de vacanta...

Experiente (ne)fericite...

2009-06-25T03:54:00.003+03:00

Inca sunt in dubii, daca sa definesc anumite experiente ca fericite sau nefericite....si totusi cred ca am trecut de perioada stupefactiei; azi, aproape ca nimic nu ma mai surprinde....insa constat, ca in doza forte, experientele urate ma enerveaza....

Experientele de viata pot fi nefericite atunci cand iti lasa un profund gust amar, chiar daca doar pentru moment...Partea pozitiva a lor este faptul ca ajungi sa-i cunosti pe protagonistii "scenei dramatice", le citesti usor gandurile, le anticipezi miscarile si ii vezi asa cum sunt de fapt....meschini, goi, perversi, complexati ...intr-un cuvant: minusculi...

Acum mult timp reflectam la un sfat dat de un prieten, si anume: ai grija, sunt persoane carora daca le intinzi o mana de ajutor, si continui sa-i sprijini, ti vei castiga drept dusmani, garantat! Ma gandeam atunci ce vrea sa spuna; mi se parea un non-sens...Exemplele insa au urmat, si au confirmat teoria bunului meu prieten...El si-a continuat discursul subliniind faptul ca sunt oameni care marcati de invidie si complexe primesc "ajutorul" ca pe o palma, indiferent ca ei sunt cei care il solicita, cu disperare...Asadar, a conchis amicul meu, ai grija pe cine alegi sa ajuti si nu persevera in asta...Evident ca, din ratiuni diverse, alegi sau te mai lasi convins, sa mai pui si interesul altuia mai sus decat trebuie...

Aceasta este introducerea unei urate intamplari, de data recenta, care desi imi confirma o parere formata in timp, ma face sa analizez, cel putin pe viitor, disponibilitatea de a ma lasa influentata de ratiuni emotionale, atunci cand vine vorba de latura profesionala...Nu o fac prea des, dar om sunt, si mai am si scapari...

A incerca sa ajuti pe cineva prin a-l invata primii pasi in ceea ce presupune o viitoare profesie; a alege sa-i prezinti optiunile pe care le are, cu sinceritate; a incerca sa-l ordonezi si sa-i explici ca profesionalismul este ceea ce se cere de la el; a-i demonstra ca minciuna si linguselile nu-i garanteaza reusita; a-i reteza orice urma de tupeu si obraznicie, doar printr-o privire sau cateva vorbe acide, pe o tonalitate ridicata; a-l face sa inteleaga ca iesirile si glumele din timpul liber nu echivaleaza cu trecerea cu vederea a greselilor de la servici; a-l face sa inteleaga ca aspectele fizice nu reprezinta deloc un atu, daca tinta ta nu e sa ajungi in patul cuiva, pentru a repurta o victorie de moment si o pierdere pe termen lung; si a-i intipari clar ca reusita in profesie inseamna cunostiinte si studiu ...iti pot atrage reale "dusmanii", daca fundamentul moral al celui caruia te adresezi este diametral opus tie...

Toate acestea pot face din tine, cel care esti de pe pozitia celui care inveti pe altul , un adevarat "tiran", incarcand nervos, pana la refuz, pe asa-zisul"invatacel"...Toate bune si frumoase, insa , poate va intrebati cum de ...acest "invatacel" nu a evadat? A facut-o! ...dar, cu multa intarziere, sperand ca macar una din tacticile adoptate, ii vor aduce o "recunoastere a meritelor" si daca se poate o "dependenta" fie ea cat de mica, pentru a putea sa-si negocieze...propriile conditii...Cand absolut nimic nu i-a iesit, in final, a plecat, refuland prin acuze si minciuni, nesustinute oral, face-to-face, ci sub pavaza discursului online, ce-l facea curajos...

Pana la urma , binele fiecaruia dintre noi il intelegem intr-un mod subiectiv, si in functie de asta, alegem sa facem un pas inainte, inapoi sau in lateral...Atunci cand drumul ales in continuare nu-l poti parcurge, fara a mai arunca cu niste noroi pe acolo pe unde ai trecut, inseamna ca esti limitat...

Este extrem de important sa lasi un loc de buna-ziua, atunci cand te desparti de un om, fie el si coleg, pentru ca timpul iti poate demostra rapid, cat poti pierde pentru ca nu ai facut-o...

Cazul exploratorilor speologi...sau ...Cand Legea si Morala sunt in conflict!

2009-06-20T17:00:00.009+03:00

Sfarsitul unei saptamani agitate a fost incununat cu dezbaterea unui subiect sensibil, ce urmeaza sa-l supun atentiei in acest post...Poate constitui o dilema morala, negresit, insa in raport cu prezentarea acestui caz spre a fi elucidat juridic, apreciez ca este o adevarata provocare intelectuala, este ceea ce m-a determinat sa consider ca Dreptul este mai mult decat o profesie, este motorul actiunilor mele, este pasiune ...

Cel care a supus atentiei acest caz, dl. Dan Stoica in articolul "Cea mai controversata hotarare judecatoareasca a tuturor timpurilor" vine sa sublinieze de fapt o idee mai veche a mea, si anume ca "Justitia" nu se suprapune conceptului de "Morala"si ca ceea ce le leaga, uneori, este compromisul...

Asadar, dilema morala consta, in acest caz , in : "Exista situatii in care putem justifica si disculpa un caz de canibalism, fundamentate pe considerente de ordin moral? 2. Poate exista un argument legal pentru a justifica un act de canibalism pentru a salva viata unui alt om ?" Cazul exploratorilor speologi a fost publicat in anul 1949 de catre un eminent profesor de la Harvard in revista de drept a facultatii, provocand reactii controversate de atunci si pana acum, urmand sa continue sa contrarieze....umanitatea....si in viitor, in aceeasi masura....

Cazul este urmatorul:
"Inculpaţii sunt urmăriţi pentru infracţiunea de omor şi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare de Curtea de Apel din Stowfield. Ei au formulat apel în faţa acestei instanţe. Faptele sunt descrise în opinia Preşedintelui de complet, dupa cum urmeaza:
Cei patru inculpaţi sunt membri ai Societatii de Speologie, o organizatie de speologi amatori interesati de explorarea pesterilor. In luna mai a anului 4299 inculpatii, impreuna cu Roger Whetmore, un alt membru al Societatii, au patruns intr-o pestera calcaroasa. In vreme ce erau in interiorul pesterii, departe de intrare, s-a produs o alunecare de teren. Bucati grele de piatra au blocat singura iesire cunoscuta din pestera. Cind au descoperit aceasta, membrii echipei s- au asezat linga intrarea blocata in asteptarea echipelor de salvare. Intre timp Secretarul Organizatiei a fost alertat de familiile celor sechestrati in pestera. Speologii au lasat la birourile societatii suficiente indicii legate de locatia pesterii pe care intentionau sa o exploreze. O echipa de salvare s-a format imediat si a plecat spre locul indicat.
Misiunea de salvare s-a dovedit insa deosebit de dificila. Echipa de salvare a fost suplimentata de mai multe ori cu oameni si echipamente, care au fost aduse cu cheltuieli foarte mari la locul izolat unde se afla pestera. A fost construita o tabara imensa de muncitori, ingineri, geologi si alti experti. Eforturile de inlaturare a blocurilor de piatra care obstructionau intrarea au fost ingreunate de numeroase alunecari de teren. In timpul unei astfel de alunecari zece din membrii echipei de salvare au murit. Bugetul Societatii de Speologie s-a epuizat in curind si suma de opt sute de mii de "frelars" [moneda oficiala] strinsa din donatii ale comunitatii si din subventii guvernamentale a fost cheltuita inainte ca cei cinci speologi blocati in pestera sa poata fi salvati. In cele din urma eforturile de salvare au avut succes in cea de-a treizeci si doua zi de la momentul in care expeditia pornise la exploararea pesterii.
Atit timp cit se stia ca exploratorii nu aveau provizii prea mari de hrana si nu exista in pestera nici o materie vegetala sau animala cu care s-ar fi putut hrani, au existat temeri ca speologii ar fi putut muri de foame, inainte ca echipele de salvare sa ii gaseasca. In ziua a douazecea a sechestrarii lor sub pamint s-a aflat pentru prima data ca echipa de speologi avea un echipament capabil sa trimita si sa primeasca mesaje.Un echipament similar a fost imediat instalat in tabara de salvare si a fost stabilita astfel o punte de comunicare cu nefericitii din pestera. Acestia au vrut sa stie, in primul rind, cit timp va mai dura pina vor putea fi salvati. Inginerii responsabili de proiectul de salvare au spus ca vor fi necesare cel putin inca zece zile, cu conditia ca nu vor mai fi si alte alunecari de teren. Exploratorii au cerut atunci sa fie pusi in legatura cu o comisie de medici. Ei au descris conditiile din pestera si proviziile pe care le aveau cu ei si au cerut opinia medicilor in legatura cu posibilitatea de a supravietui fara mincare inca zece zile. Presedintele comisiei de medici le-a spus ca exista o probabilitate foarte mica de supravietuire.Echipamentul de comunicare din pestera nu a mai transmis nici un mesaj timp de opt ore dupa aceasta. Cind comunicatiile au fost reluate, Whetmore a discutat cu presedintele comisei in numele sau si a celor din pestera. El a intrebat comisia de medici daca cei din pestera ar putea sa supravietuiasca inca zece zile in cazul in care ar consuma carnea unuia dintre ei. Presedintele comisiei a raspuns, dupa multe ezitari, afirmativ la aceasta intrebare. Whetmore a intrebat atunci daca ar fi recomandabil pentru ei sa traga la sorti care din exploaratorii blocati in pestera ar trebui sa fie mincat. Nici unul din medicii prezenti nu a vrut sa raspunda la aceasta intrabare. Whetmore a dorit un raspuns de la unul din oficialii sau judecatorii prezenti, dar nici unul din cei aflati acolo nu a dorit sa dea vreun sfat in aceasta privinta. Nici un preot n-a vrut sa dea un raspuns acestei probleme. Dupa aceasta discutie nu s-a mai primit nici un mesaj din pestera si s-a presupus [in mod eronat, astfel cum s-a dovedit ulterior] ca bateriile echipamentului de transmisie a celor din pestera s-au consumat. Cind exploratorii au fost in cele din urma eliberati, s-a aflat ca in a douazeci si treia zi de la data in care au intrat in pestera Whetmore a fost ucis si mincat de insotitorii sai.
Din marturiile inculpatilor, astfel cum au fost acceptate de instanta, reiese ca Whetmore a fost cel care a pus problema gasirii unei surse de hrana (fara de care supravietuirea ar fi fost imposibila) in carnea unuia din cei aflati in pestera. Tot Whetmore a fost cel care a venit cu ideea de a trage la sorti cine va fi cel sacrificat, intrucit avea din intimplare la dinsul o pereche de zaruri. Initial membrii echipei de exploratori au fost reticienti in a adopta o solutie atit de disperata, dar dupa conversatia avuta cu cei de la suprafata, astfel cum a fost relatata mai sus, toti cei din pestera au fost in cele din urma de acord cu planul propus de Whetmore. Dupa discutii indelungate privind chestiuni de probabilitate matematica, s-a ajuns si la o intelegere in ce priveste metoda de a folosi zarurile pentru determinarea persoanei care urma sa fie sacrificata.
Inainte insa ca zarurile sa fie aruncate, Whetmore a declarat ca el se retrage din aceasta intelegere pentru ca ar dori sa mai reflecteze asupra problemei inca o saptamina, inainte de a accepta o solutie atit de radicala si de odioasa. Ceilalti l-au acuzat de tradarea increderii, hotarind sa arunce zarurile. Cind a venit rindul lui Whetmore zarurile au fost aruncate in numele lui de catre o alta persoana, nu inainte insa de a fi intrebat despre eventualele obiectii privind corectitudinea aruncarii.Acesta a declarat ca nu are astfel de obiectii.Rezultatul aruncarilor de zaruri a fost in defavoarea lui Whetmore, drept pentru care acesta a fost ucis si mancat de colegii sai de expeditie.
Dupa incheierea operatiunilor de salvare si dupa ce a trecut perioada de spitalizare necesara pentru refacerea fizica si psihica, supravietuitorii au fost acuzati de uciderea lui Whetmore. "

Printr-o hotarire neobisnuit de lunga, Curtea cu juri a relatat faptele astfel cum sunt descrise mai sus si a hotarit ca daca in baza acestor fapte inculpatii ar fi gasiti vinovati de acuzatiile ce le-au fost aduse, atunci Curtea va confirma vinovatia inculpatilor. Pe baza acestui verdict, Judecatorul instantei a decis ca inculpatii sunt vinovati de uciderea lui Roger Whetmore. Judecatorul a ordonat ca inculpatii sa fie spinzurati – legea nepermitind nici o exceptie in ce priveste pedeapsa care trebuie pronuntata.

Dupa ce juriul si-a incheiat misiunea, membrii sai au semnat o petitie comuna catre Guvernator, cerindu-i acestuia, un act de clementa: comutarea pedeapsei cu moartea in inchisoare pe timp de sase luni. Judecatorul instantei a adresat la rindul sau o astfel de petitie Guvernatorului. Pina la aceasta data nu a fost primit niciun raspuns. Aparent Guvernatorul asteapta pronuntarea instantei de apel."

In acest context, este important de retinut ca opinia publica isi manifestase dezaprobarea fata de condamnarea la moarte a celor patru speologi, intr-un procentaj covarsitor : 90% impotriva condamnarii; 10% pentru condamnare.

Argumentele juridice si morale invocate de judecatorii instantei de apel, caracterizand 4 tipologii, complet diferite, vin sa supuna judecatii fiecaruia dintre noi urmatoarele aspecte:
1) Sunt vinovati cei 4 de omor cu intentie?
2) Judecata lor este intemeiata pe un drept aplicabil, din moment ce fapta lor s-a savarsit intr-o stare naturala, unde valorile sociale(etice, juridice, culturale, etc...) nu-si mai gaseau aplicabilitatea?
3) Ce se intampla atunci cand legea nu contine exceptii, si pedeapsa ce urmeaza a se aplica este capitala?
4) Suprematia legii intr-un stat de drept, democratic, va suferi o infrangere daca cei 4 vor fi achitati?
5) Fuga de responsabilitate a institutiilor statului(procuror, curtea cu juri, judecator, guvernator) justifica oare executarea pedepsei capitale in cazul celor 4 speologi sau e vorba de considerente morale?
6) Sa fie pedepsiti ei cu pedeapsa capitala?

Dezbaterea avuta pe marginea acestui subiect cu prietena si colega mea, Irina, a incins atmosfera timp de cel putin 3 ore...A fost un adevarat festin ideatic, cu pareri pro si contra, si cu bucuria devorarii acestui subiect mai mult din ratiuni morale, lasand pe alta data ca ratiunile juridice sa le expunem...
Va las sa savurati acest subiect si voi reveni cu parerile mele despre acesta, in viitorul apropiat...

Idei preconcepute:...Filmele frantuzesti...sunt plictistoare!...N'est pas vrai!

2009-06-15T02:45:00.007+03:00

Daca stau sa-mi amintesc...prima vizionare a unui film frantuzesc a fost in copilarie....cand tata ne ducea la cinematograf:"Jandarmul si jandarmeritele"....Copil fiind am ras copios... Louis de Funes, omuletul acela mic si caraghios, cu mimici hilare, a fost, pentru mine, prototipul comediantului innascut...Nici unul din ceilalti comici francezi nu au fost pe gustul meu: Bourvil, Fernandel, etc.

Tentativa de a viziona o serie de filme frantuzesti, in timp, a fost una esuata...n-am putut sa rezist pana la sfarsit....fie mi se pareau lipsite de substanta; fie de un dramatism patetic....Rezultatul a fost invariabil acelasi...nu am rezistat sa vad un film frantuzesc cap-coada...

Ei, la insistentele unei foarte bune prietene, si mai ales de dragul ei...am acceptat sa ma uit la "Amelie" ...(2001) un film care surprinzator...m-a captat si amuzat.... Am descoperit un altfel de umor: de limbaj, de situatie, dar mai ales....modul in care era creionata...viata unei fete simple, aparent insignifianta, dar al carei farmec te copleseste...

Evident ca daca acest film m-a captat, prietenele mele au insistat sa vad si un al doilea film frantuzesc, cel pe care il recomand cu toata caldura tuturor..."Jeux d'enfants"(2003), un film ce sub metafora "jocului" explica faptul ca destinul este ceea ce ni se da; soarta este ceea ce depinde de noi...

De aici, incolo, initiativa vizionarii unui alt film mi-a apartinut, si cum cand aleg, nu o fac intamplator ...mi-am ales zic eu ... o capodopera.... "La mome"-Edit Piaf(2007)...Biografia marii artiste nu lasa loc la comentarii, insa interpretarea rolului principal de catre Marion Cotillard a fost recompensata cu Premiul Oscar....

"Ensemble,c'est tout!"(2007) este un film despre oameni simpli, a caror singuratate si emotivitate apasatoare ia forme diverse; un film despre viata de zi cu zi...

"Joyeux Noel"(2005) este o pelicula dedicata ostasilor francezi, englezi si germani care in Primul Razboi Mondial au pactizat, fie chiar si pentru o noapte, Noaptea de Craciun, neputand sa uite ca pentru fiecare dintre ei Sfintele Sarbatori sunt rupte din Rai, chiar si acolo unde Iadul se desfasura....

Toate aceste filme le recomand spre a fi vizionate cu mentiunea ca viata oamenilor simpli aduce in prim plan nu numai mari drame, ci si motivele cele mai serioase pentru a crede ca merita sa traim frumos in fiecare clipa, de unde poate si vorba aceea "Viata bate filmul"!

Un tanar roman meritoriu...peste hotare... in Insulele Cayman...

2009-06-10T19:53:00.012+03:00

Am privilegiu de a ma afla printre prietenii celui caruia ii dedic acest post, Marius Gaina....un tanar ce si-a indeplinit visul...de a pleca din tara, intr-o tara pierduta pe harta lumii, Insulele Cayman...

Multi dintre noi am auzit de acest loc doar intr-o enumerare a paradisurilor fiscale, mai mult ca sigur...dintr-o emisiune tv ce prezenta ....destinatia banilor negri ai oamenilor de afaceri, ai politicienilor, ai celor in fata carora "legea nu se aplica, ci se ocoleste"...

Marius Gaina a terminat Universitatea de Drept din Bucuresti (colegii find), a lucrat ca si consilier juridic in cadrul Primariei Alexandria si si-a intins aripiile catre alte zari...a plecat in Insulele Cayman...fara ca ceea ce studiase aici sa-l ajute intr-o tara a bancilor si al carui sistem judiciar este diametral opus celui pe care-l palpase aici...

A visat sa plece si si-a indeplinit acest vis...atunci cand poate ca nici el nu mai credea...Nu i-a fost usor: a avut mai multe job-uri temporare; si-a perfectionat limba engleza; si-a ajutat prietenii si a fost renegat de acestia( ca, deh, suntem romani, doar...) si a ajuns sa se angajeze la una din cele mai remarcabile institutii bancare din lume...HSBC...Nu numai ca s-a angajat aici, dar a luat de la zero totul...si dupa numai un an a uimit pe toti cei care au crezut in el, dar mai ales pe cei care isi doreau sa-l vada retrimis in tara...: Premiul "Angajatul anului 2007" i-a adus primele clipe de fericire...iar numele Romaniei...a rasarit pe buzele caymanezilor...Un tanar roman a demostrat inca o data ca Romania este Tara cu oameni talentati, increzatori si mandrii ca pot sa spuna...suntem romani...

A aparut acum cativa ani intr-un ziar de larga circulatie....un mic articol despre ...cei 5 romani din Insulele Cayman, printre acestia numarandu-se si el...M-am bucurat din suflet si timpul mi-a dovedit ca acela era doar un inceput....

Inimos cum il stiu s-a implicat in mai multe proiecte....a pus bazele unui cor, cu care a participat la diverse concursuri; a antrenat o echipa de fotbal feminin si mai nou ne-a anuntat ca a pus bazele unei echipe de fotbal in sala a Romaniei, cu care va participa in Primul Campionat din Insulele Cayman...ce poate fi vizionat, in direct, de vineri pana duminica pe net...Hai Romania!

Am sa va transmit mesajul lui, nu inainte de a-l felicita pentru tot ceea ce a realizat acolo si pentru faptul ca nu a uitat ca e roman:

"Salutare tuturor! In sfarsit am reusit sa inchegam o echipa de fotbal in sala, aici in Cayman Islands – echipa Romaniei din Cayman Islands. Puteti vedea live de la urmatoarea pagina http://www.caymanactive.com/eurocup de vineri, 13 iunie, pana duminica, 15 iunie jocurile “Brazilienilor Europei”. Totul e organizat ca la carte – avem steag, se va canta si imnul inainte de fiecare meci, tricouri galbene, plus ca se transmite online. Nu va dura mult, un meci va dura 30 de minute doar. Vizionare placuta si tineti-ne pumnii!!!
Marius, The Cay Man"

Bravo Marius!

P.S. Pentru ca tot lui ii datorez o descoperire muzicala, am sa postez si un clip al unui talentat pianist, George Davidson, ce cunoaste o adevarata ascensiune in Canada si America... , pe urmele celebrului Richard Clayderman...

A fi indragostit....

2009-06-08T20:51:00.014+03:00

Nu exista un inceput...Pur si simplu, simptomatic, ... esti diferit...Te simti diferit; c and fericit, cand nefericit....cand energic, cand apatic....cand visator, cand pragmatic...Privesti cu ochii mintii, ca ceilalti nu te ajuta....si intelegi...e El...Poate, initial, l-ai placut sau l-ai antipatizat....dar, usor, usor...simti ca, in apropierea lui, nu poti nici respira; cuvintele fie se opresc la granita buzelor, fie sunt schiopatande si stereotipe; iti simti pulsul zvagnind si simti ca totul te tradeaza, insa doar zambetul de pe chip este cel ce transpare...Si dintr-odata ti-e teama...de ceea ce simti...

Fericirea de o clipa vine odata cu un zambet dedicat, cu o atingere firava, cu o vorba adresata, al carei inteles de cele mai multe ori...se pierde...intr-un amalgam de simturi si vorbe reprimate...Nu poti, fir'ar sa fie,...sa spui prea multe...Devii dintr-odata rational......si, aparent , esti stapan pe tine...dar se pierde "momentul"...Esti nervos si agitat, te infuri pe tine, te infurii pe celalalt...si simti ca trebuie sa o iei la fuga...undeva unde sa poti striga...sunt indragostit!

Agonia vine si ea, treptat,....cand nu-l vezi, nu-l auzi, nu-l simti...cand ti se face dor...Cand gandurile devin crude si insensibile, cand rationalul se lupta cu reflexele incandescendente ale inimii, incercand sa construiasca un zid in aparare...Ai mai suferit din dragoste...si "zidul" a fost singurul care ti-a fost de ajutor...in cele mai cumplite clipe...A stavilit lacrimi, a inventat raspunsuri la intrebari retorice; a construit noi vise si a prefigurat noi iubiri...Ti-a fost prietenul launtric, care te-a ajutat sa treci peste...Cu el te lupti, insa, cand simti ca te-ai indragostit...Asa se face, ca vrei dintr-odata raspunsuri certe; nu mai ai rabdare...orice ar fi, iti doresti sa scapi...sa nu te mai chinui...Fugi de raceala sufletului singur spre candoarea inimii indragostite...si tinzi sa aluneci....spre ceea ce ai lasat in urma ta...Lupta cu tine insuti este ceea ce te chinuie...Nimic nu este cert, sigur si pentru totdeauna; o stii si cu toate astea, vrei ca pentru moment sa stii mai multe...Iti doresti sa poti sa mai urci o treapta...refuzand sa accepti ca "timpul tau" nu este si timpul real..

A te indragosti nu depinde neaparat de cealalta persoana...Sunt energii, sunt senzatii, ce pot sa-ti farmece propriile simturi, fara urma de motivatii, de logica...Poate fi "un coup de foudre" si atat... sau "love of your life"...nu stii, si in asta consta frumusetea...

Atunci cand pragmatismul nu te mai ajuta, esti eminamente indragostit...Doar timpul iti va arata daca ceea ce simti este real si reciproc...insa urme firave ale "sentimentelor ranite"....te pregatesc si pentru ce este mai rau...

Chiar daca, puritatea si naivitatea primei iubirii sunt pierdute in timp si adanc impregnate intr-un colt al inimii; ceea ce simti mai tarziu este cu mult mai intens....trebuie doar sa-ti lasi deschis sufletul si sa-ti asumi riscul ca vei putea sa si pierzi...Ai pierdut puritatea, ai castigat maturitatea; ai eliminat naivitatea, ai dobandit experienta...

Sa fii indragostit este ceea ce-ti doresti sa simti mereu...e un dram de fericire...ce ne-a fost dat pentru a ne bucura de viata... Ma bucura si ma chinuie...ca sunt indragostita!

Rottweillerul... controversat, frumos, puternic...

2009-06-08T17:56:00.010+03:00

Preferatul meu...Speechless !

Romanii de dincolo de Prut...prigoniti in (propria) tara...Romania

2009-06-06T18:21:00.021+03:00

Citeam zilele trecute un post...despre "Valentina sau Cum poate fi deportat un om cinstit"...post reluat azi cu amaraciune, cu continuarea...

Pare incredibil ce se intampla, insa este, din nefericire, o realitate...Acum 4-5 ani am fost eu insami martora unei situatii similare...O prietena, cetatean moldovean impreuna cu sora ei, incercau sa obtina viza de sedere pentru mama lor...Ambele surori redobandisera cetatenia romana, si isi adusesera mama in tara, asigurandu-i toate conditiile impuse de legea romana, pentru a putea locui cu forme legale ...La acea vreme, Oficiul National pentru Straini(actual Oficiu National pentru Imigrari) autoritate a statului ducea o adevarata politica de "expulzare" a oricarui cetatean moldovean, ceea ce se pare ca si azi se intampla....Evident ca desi titulatura institutiei s-a schimbat prin reorganizare, oamenii sunt aceiasi...cei care acum 4-5 ani imbranceau, proferau cuvinte acuzatoare si jignitoare, care lasau ore intregi oamenii sa astepte la cozi interminabile si care respingeau orice solicitare a lor pe motiv ca legea nu prevede...Cele doua surori erau disperate; mama lor isi depusese actele in vederea redobandirii cetateniei romane, isi vanduse casa din Moldova; si cu toate ca putea dovedi ca are unde locui si ca are venituri, se afla in situtia critica de a fi expulzata....Pe nimeni nu interesa ca acest om nu avea unde sa se intoarca; iar propriile fiice se vedeau in imposibilitatea de a o ajuta....Disperate m-au sunat si m-au rugat sa incerc sa le ajut...pentru ca cei de la Oficiu pentru Straini ii spusesera ca legea romana nu permite mamei lor sa-si traiasca batranetiile alaturi de proprii copii...M-am documentat la acea vreme, si am constatat ca era vorba doar de rea-credinta, de suflete pustii ale unor angajati ai statului .... Odata cu aparitia unui memoriu semnat de avocat, si inregistrat la registratura acelei institutii, a fost posibila permisiunea unei audiente la comandant...Din discutiile purtate cu acesta, am observat ca nu legea era motivul refuzului autoritatii romane( s.n. pentru ca in lege exista un articol care preciza...." viza de sedere se acorda in urmatoarele situatii: (...), iar ultimul punct al articolului era clar :" orice alte cazuri intemeiate"....Era vorba de rautate, aversiune, si de ce nu, o practica inradacinata...."strainii nu au ce sa caute pe teritoriul Romaniei, daca n-au bani...sa dea in stanga si in dreapta"...Sa mai spun ca dintotdeauna moldovenii de peste Prut au fost Romani, si ca procedurile de repatriere, cel putin, in privinta lor, ar fi trebuit sa fie formale?!....Ca Statul Roman a realizat o adevarata campanie mediatica cu privire la intrajutorarea propriilor semeni din Republica Moldova?!....Ca Parlamentul Romaniei s-a mandrit cu modificarea "Legii cetateniei" in privinta simplificarii procedurii de redobandire a cetateniei romane pentru "moldoveni"?!....Totul nu este decat o imensa minciuna...Nimic nu s-a schimbat...

Acum 4-5 ani acea mama disperata a avut noroc ca un memoriu intemeiat in drept si semnat de catre un avocat si o audienta la comandant a deschis ochii autoritatiilor romane asupra.... a ceea ce legea romana prevedea...Astazi se pare, ca "Valentina" este victima unui sistem si mai viciat...

Pentru cunoscatorii practicii judiciare de la noi, faptul ca Valentina nu a obtinut castig de cauza, in instanta, dupa ce a primit un raspuns negativ de la Oficiul pentru Imigrari, nu este o surpriza....Daca se face o statistica a solutiilor date de instanta in cauze avand ca obiect contestatii privind refuzul eliberarii vizei de sedere, se poate observa, cu usurinta, ca un procent de peste 80% sunt respinse de judecatori. Imi mentin opinia ca este vorba de o politica de stat si nu despre cazuri izolate...Indiferent de ceea ce se mediatizeaza, realitatea este alta...Romania, din nefericire, nu este tara propriilor cetateni, de o parte si de cealalta a Prutului...

Mult succes "Valentina" si mai ales felicitari celor care se lupta pentru tine...Oricine crede ca o poate ajuta sa acceseze cele doua link-uri mai sus-subliniate si scrise cu rosu ...!

Uite-o !...Nu e!...

2009-06-02T21:54:00.008+03:00

Asa am vazut eu acum cateva zile...masinuta mea...Am lasat-o sa se odihneasca pe trotuar si cand am revenit...ups, ia-o de unde nu-i!

Era ...un "deja-vu"...mai trecusem prin asta odata,...cu toata panica si nervii de rigoare....Mintea unui om sanatos debita:..Ups!Ti-au furat-o! Gandurile o iau razna in continuare:....o ai de cateva luni; n-ai apucat sa te bucuri de ea; cum, tocmai pe a ta; si brusc...ai un moment de realism.....da, bine, si cu ce ajungi tu acum tocmai in Bucuresti Noi? si de acolo la Cornetu?....Ehehehehe...Pe langa mine se zbateau neputinciosi doi prieteni...incercand sa ma convinga ca... "nu e dracul atat de negru"....si ca poate am uitat unde am parcat-o! Toate scenariile posibile....pana am auzit ..."dar daca ti-au ridicat-o"...? Eiiiiii, inima mi-a mai venit la loc...

Bunnnn, m-am suit in masina unuia dintre ei, si am inceput sa dau telefoane...la "informatii", am sunat de cel putin 10 ori, la fiecare numar, spunandu-mi o voce blonda...ca nu stie numarul de telefon si sa sun la" Primarie", al carui numar n-au fost in stare sa mi-l dea corect; la Primarie, in final, m-au pus sa sun la Politie; cei de la Politie au spus ca nu se ocupa ei cu asta( nu nu, ei doar spun...ridicati masina asta, nu cunosc si firma care o ridica) si... uite asa, dupa o ora de stat cu telefonul la ureche am aflat miraculosul numar....021.9546 (valabil doar pentru sectorul 6) !

Sun...si vocea domnului de la capatul firului, ma intreaba : numarul, va rog,...apoi cu un zambet in glas...imi raspunde aaaaaaaa, e un vw negru....Evident ca nu ma abtin si ii raspund: vi se pare amuzanta vestea ce mi-o dati?? Iar el continua: eu n-am nici o vina, dvs. ati parcat-o neregulamentar....Ok! Am inteles....si ii cer detalii unde ar trebui sa ajung sa o recuperez ......... Si imi spune: la iesirea din Bucuresti, spre comuna Rosu, pe str. Manastirea Varatec...adica, departe rau....la mama zmeilor...Bun, zic eu, dar el continua:..sa aveti cel putin 500 lei la dvs...!.Cel putin!!! adica mergem cu miile la noi, ca nu se stie...Si cam asa a fost....Am ajuns mai pe seara, pe coclauri, sa-mi ridic masina...si n-am platit 500, ci 700 lei, ca deh, depasisem 24 de ore de cand o ridicasera....si curtea aia plina de noroi si de pietroaie....oferise gazduire masinii mele....peste noapte,...asa ca, am mai platit cam cat o camera de hotel cu mic dejun inclus....Am luat-o, in timp ce un burtos cu colane la gat(s.n. patronul firmei) ...imi explica ca el n-are nici o vina, ca politia a anuntat deja ca se vor ridica masini, si ca sa zic mersi ca n-am platit 1.000-15000 lei, cum li s-a intamplat altora, care erau plecati in concediu cand li s-a ridicat masina...Dar, domnita, lasati, ca am eu grija, si a doua oara nu v-o mai ridicam.......

Ce sa-i explici:...ca nu are nici o baza legala sa ridice masinile, in lipsa unor locuri de parcare asigurate de institutiile statului?; ca el putea oricand sa fie obligat sa restituie sumele de bani percepute pe fiecare zi de "cazare" a masinii in lanul lui de hartoape, din moment ce nu face dovada ca te-a anuntat sa vii sa-ti ridici masina si n-ai facut-o? ca nu exista nici o obligatie legala sa te duci sa verifici, in fiecare zi, daca masina ta e acolo unde ai parcat-o? ca n-ai cum sa impachetezi masina si sa o bagi in buzunar?etc...

Toate astea s-au intamplat acum 3 luni, si, revenim,...la zilele noastre, mai exact acum 3 zile....Plec repede de la birou, trebuind sa ajung prin zona Unirii...Si, ups, nu-i masina...Subliniez, era pe trotuar, nu pe strada sub indicatorul rutier"oprirea interzisa", nu pe vreun colt...insa o parcasem relativ aproape de acelasi loc de unde o ridicasera prima oara.....Deci , nu era,...asa ca am revenit si am pus mana pe telefon la sigur, de data asta, si mi s-a confirmat, o ridicasera din nou, doar de 20 minute....Am zis ca turbez de nervi.....Alti bani, alti nervi, alta distractie....

De data asta vizita mea la....."mama zmeilor" n-a mai fost una sub imperiul nervilor exteriorizati...nu...! M-am dus zambind, sperand sa dau de "dl patron"....dar n-am dat nici de politisti, ca deh...erau plecati cu "gastele la pascut"...Si intru in biroul unui tip la vreo 30 de ani preocupat cu niste hartii...Il astept sa-si termine vanzoleala si ii spun...singurul VW negru din curte....Se uita la mine si cu un zambet pe buze imi cere numarul de inmatriculare...Ei si de aici a inceput sarcasmul meu sa-si faca de cap, sub privirile nedumerite ale celui care mi-a si ridicat fiecare "minge la fileu": L-am intrebat: ce numere preferentiale au; daca le place atat de mult masina mea sau le place zona verde de unde o ridica mereu; daca trebuie sa cotizez odata la 3 luni cu 5oo de lei sa-mi spuna ca vin si le dau banii, dar sa nu se mai oboseasca sa o ridice si, am conchis.... astept cu nerabdare sa ne vedem in instanta...In final, i-am spus sa transmita reprezentantilor politiei romane, ca s-ar putea sa-mi adaug un nou scop in viata: sa anulez "pro bono" cat mai multe procese verbale de contraventie intocmite pentru parcare neregulamentara ...

Nu e nevoie sa spun ca nu exista locuri de parcare in Bucuresti si ca nimeni nu se preocupa de asta; ca ajungi la orice ora din zi si din noapte la destinatie si te plimbi inca vreo 20 de minute ca sa gasesti un loc unde sa parchezi; ca "domnii politisti" au "o norma" pe luna: fie de ridicat permise; fie de ridicat masini; fie de dat amenzi; ca puterea incapabililor este confundata cu autoritatea statului; si ca pana si cei care au la indemana legea se vad in imposibilitatea faptica imediata de a se apara de abuzurile celor care dispun intr-un mod inadecvat...Pentru orice exista solutii, insa pentru schimbarea mentalitatiilor celor care se vad cu o bruma de putere si care abuzeaza de ea, cred ca e nevoie de foarte mult timp.... si de mult bun simt; restul: cunoasterea si aplicarea legii sunt deziderate...intr-o societate in care legea nu este respectata, ci incalcata la tot pasul...

Din pacate, "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" cum bine spune Mircea Badea.

Mea culpa..."Ruga pentru parinti"

2009-05-31T19:21:00.006+03:00

"IARTA-MA" este primul cuvant ce-ti insoteste lacrimile care-ti joaca in privire....este reactia la auzul unei vesti, ce-ti produce mustrari de constiinta...Ai gresit...si teama ajunge sa puna stapanire pe toata fiinta ta, genunchii se inmoaie, vocea iti tremura...iar gandurile iti susura chinuitor : oare nu o fi prea tarziu; oare n-am sa regret ca nu mi-am facut timp, oare n-am sa plang cu lacrimi necrutatoare, fara sa mai pot castiga cateva clipe...Iti iei inima in dinti si suni....prelung...pana cand o voce pierduta iti raspunde...incerci sa fii cat mai concis, sa nu-i iei timpul...si dintr-odata, ca un strigat de disperare...realizezi ca ai timp, ca nu conteaza ca e noapte, nu conteaza ca ai mult de lucru; nu conteaza ca trebuia sa te vezi cu prietenii pe care ii vezi mereu...nu mai conteaza nimic....ceea ce conteaza e sa mai ai putin timp...Raspunsul este pe jumate imbucurator, pe jumatate trist...ma simt mai bine, ne vedem maine....Acel maine suna implacabil si departe...Nici nu se pune problema ca maine sa te mai joci cu timpul...insa, pana maine, ramai cu gandurile ce te macina si cu teama....

E greu sa te intelegi, si foarte greu sa explici...de ce ....uneori, nu ne tinem de promisiunile facute... E un paradox; promiti ...crezand in ceea ce spui...si timpul trece...iar promisiunea se pierde...ii anulezi efectul...spunandu-ti pe moment: am o viata agitata; am nevoie sa ma distrez; am nevoie sa incerc sa umplu golurile; am nevoie de orice iti trece prin cap....Refuzi cu incapatanare sa-ti spui: am nevoie ca ceea ce ma reprezinta sa nu se termine...Nu vrei sa te gandesti vreun moment...ca viata ta este ciclica...ca parintii, tu, si, in viitor, proprii copii..se nasc, traiesc...si mor....Moartea nu este si nu va fi niciodata ... ceva ce poti schimba, intarzia sau anula...Asta ne defineste...temporalitatea...

E poate cel mai crunt sentiment posibil...sa realizezi ca, in viitor, cineva drag nu va mai fi...Si nu va mai fi, nu pentru ca te-ai suparat si nu-i mai vorbesti; nu pentru ca e plecat departe si nu-l mai poti vedea; nu pentru ca te dai la o parte din viata lui, pentru a fi fericit; nu pentru ca nu mai simti apropierea sufleteassca, ci simti doar abisul dintre voi...pur si simplu: NU VA MAI FIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!

Acest gand, are momente cand te innebuneste... si ce faci? te lupti cu el si-l ascunzi...Si iti continui viata ca si cum n-ar exista...Asa se face ca promisuinile le dai uitarii, pentru ca fac parte din "ascunzatoare"....atata vreme cat totul se desfasora ca si pana atunci, inseamna ca "vestile rele" nu au aparut...Te minti, adica, si realizezi abia...cand suna un telefon...ca tot edificiul emotional creat pe "safe box" este pe cat de iluzoriu, pe atat de dureros... Oare vom invata vreodata cum sa ne ferim de suferinta, dar sa nu-i facem pe altii sa sufere?! Suntem indeajuns de egoisti, se pare, ca sa ne gandim si sa ne ferim de propria suferinta...

Va trebui sa ne infruntam propriile temeri, oricat de mari ar fi ele....si poate asa vom sti cum sa intampinam si..."vestile rele"...Nu vom fi niciodata pregatiti, insa cel putin nu ne vom invinui, pentru ceea ce n-am facut...

Ma rog Tie, Doamne, ca fiecare zi sa nu-mi aduca "vesti rele", iar voua, celor dragi sufletului meu, va rog sa ma iertati...pentru putinul timp...si VA IUBESC...!!!